Paris day 1
Trip Start
Jul 15, 2008
1
22
29
Trip End
Jul 26, 2008
Paris,
Île-de-France,
France
Wednesday, July 23, 2008
Dis-de-dimineata, plecam la Metro (aka subway/tube/metrou), care e, intr-adevar, la cateva minute de hotel. Ne luam metro-pass pe 2 zile, o harta a liniilor de metrou si ne lansam inspre centru. Reteaua de metrouri te duce oriunde, este extrem de bine pusa la punct, cu coduri de culori, cu semnalizari si harti. Cu parcarea prin Paris e aproape ca in Bucuresti, masini pe trotuar, peste tot. Mai bine luam metroul aseara!
Coboram la Chatelet. Prima impresie e ca orasul e impanzit cu "secret service agents". Suntem inconjurati de indivizi la costum, tunsi scurt si cu ochelari de soare. Intr-un tarziu, cand observam ce multe femei sunt la patru ace, realizam ca bietii 007 sunt oameni ai muncii prin centrul Parisului si provin de prin buildingurile alea. E o diferenta foarte mare intre tinutele lor de lucru si ce vezi prin downtown Toronto cand bati strazile in timpul programului. O alta observatie e ca e cam frig la umbra, si ca, desi e vara, oamenii au cu ei cate un sweater, o jacheta
Paris
. Asta dimineata devreme, ca inspre pranz caldura umple strazile Parisului si e chiar placut. Cum incercam sa ne orientam, oportunitatea opreste langa noi la un semafor: un tour-bus. Francofonul nostru ii sare aluia in usa din fata si incepe sa bata in ea sa-l intrbe pe sofer unde-i statia, iar eu si copilul ne facem ca el nu-i cu noi. Soferul, foarte degajat ii spune sa urcam acolo, asa ca brusc "il recunoastem". Asa ca hop intr-un "big red bus", autobuzul de tur turistic. Am luat bilet, si-ala e pe 2 zile, hop-on/hop-off cum doresti in oricare punct turistic, am primit harti si ear-buds sa ascultam ghidul.
Asa cum am mai spus, e cea mai rapida metoda sa primesti un "overview", mai ales cand zona de vizitat e intinsa. Dupa un tur complet ai o imagine mult mai clara a zonei, a obiectivelor, a distantelor, poti sa-ti planifici mai usor si mai eficient vizita. Ne implantam "castile", ne instalam la deck, selectam engleza si volumul si imi pregatesc aparatul de fotografiat. Apoi asa ceva numai mie mi se putea intampla! ma apuca rasul si acuma... cardul e plin, nu mai am loc de nicio poza, ar trebui sa sterg din ele, doar ca nu se poate! ;) Spre fericirea mea temporara, avem aparatul copilei, o chestie de 8mp nout, care insa face poze tare crapy, comparativ cu batranelul meu. Dar n-avem de ales.
Cum asteptam sa plece busul din prima statie, la magazinutul de suveniruri de pe trotuar, zarim prima imagine "nostalgica" din calatoria asta: o tiganca din Romania, printre vederile si kkcelele de pe rafturile ambulante. Si asistam, ba si facem poze la o scena penibila: iese vanzatorul si o priveste circumspect... de unde esti? Aia mustaceste. Ala... din Romania? Aia..
1-Paris
. da. Ala se intoarce pentru o secunda, aia baga sub fusta un jup de vederi. Asa de-a dracu' doar. Welcome, ne era dor! I-am facut si poza eroinei, ofer contra recompensa. :) pst: e ultima din albumul asta! ;) Aia e prima noastra poza de pe tur-bus din Paris.Am inceput turul de la Bastille, apoi am trecut Sena la Notre Dame, apoi am mers inspre Musee Orsay, am trecut Pont Neuf inspre Opera (geez, aseara cat l-am batut in nord si sud!) care e una dintre "landmarks" preferate ale mele din Paris si galeriile Lafayette, apoi am luat Champs-Elysees pana la Arcul de Triumf, Place de Concorde, inapoi apoi in sudul Senei la Trocadero, Turnul Eifel, pe bulevardul Invalides, apoi Louvre, parcul Louxembourg, Panteonul. In zare, in sud se vede solitarul Tour Montparnasse, singurul sky-scrapper din Paris, o decizie pe care au luat-o edilii cand turnul acesta a fost gata, a fost sa nu mai permita cladiri atat de inalte in centrul Parisului. Chapeau!
Cafeneaua Trocadero, cafeneaua Operei, cafenelele de pe Champs-Elysees si multe alte cafenele anonime, dar la fel de sharmante (poate doar mai iefitne) impanzesc centrul Parisului, clientii stau la terasele de pe trotuar aliniati inspre drum, de obicei, privind trecatorii si soarbindu-si cafeaua, bandu-si vinul, mancandu-si crepa sau mai stiu u ce altceva, depinzand de ora zilei.
Toate landmarks sunt uluitoare, realitatea nu se compara cu nicio poza sau album, dar multimea nebuna de turisti care e in continua fuga de la un obiectiv la altul si cozile nebune la temperatura aia ne-au facut sa nu prindem aderenta prea mare de Paris. As adora sa-l pot vizita camuflata in multimea parizienilor, dar, din cauza turistilor, e un pic cam comercial si foarte aglomerat
2-Paris
. Dar Parisul e mult mai mult decat landmarks. E uluitor ce efect are asupra omului si numai plimbarea printre cladiri, zacutul aliniat pe terase la cafe-uri, vizitatul targovetilor cu suvenirs si picturi de pe Senei, privitul vaporaselor de pe mal sau de pe poduri, care poduri sunt absolut superbe, fiecare in parte merita studiat, lampioane de iluminat strada facute acum sute de ani. Ne facem planul: diseara vom lua un vaporas pe Sena sa vedem tot centrul iluminat de pe rau... Voi lasa pozele sa vorbeasca despre obiectivele turistice, in timpul in care eu o voi lau pe aratura cu barfa.
Prima vizita e la Turnul Eifel.
[
Acolo e jale de cozi si inghesuiala, daca ne hotaram sa urcam, nu mai facem multe azi. Sunt musuroaie de turisti la fiecare picior al turnului. Si cozi serpuinde la bilete. Asa vrea copchilul, deci ne asezam cuminti la coada. Pana si la buda stau 45 de minute sa intru, bine ca m-am dus din prevedere, ca altfel imi trebuia scutec. Oare de ce intotdeauna cozile la buzile barbatilor sunt inexistente, cand ale femeilor merg in jurul blocului. De fapt, in Franta am vazut, nu odata, femei iesind de la barbati. Nu mai spun ca tanti care face curat, isi pune tzantzosa semnul de "facem curatenie" in usa (asta dupa ce a chemat security :D) si se-apuca tacticos sa "munceasca"
3-Paris
. Apaaaai... n-am mai pomenit asa ceva. Sunt fo 40 de cutii de buda si nu mai poti folosi nimic pana nu termina ea curatenia. Si nici nu se grabeste deloc! Asta fiind singura buda de la turnul Eifel e lots of fun! De fapt, in Paris mi s-a intamplat adesea sa vad oameni la job care faceau ceva fara nicio legatura cu jobul, de obicei povesti de kiki cu cate un coleg sau prieten, ciudat sentiment, un deja-vu.]
[
Cand credeam ca nu poate fi mai bine de-atat, apar si tigancile noastre in fuste crete in peisaj. La asa inghesuiala de turisti nici ca puteau lipsi! Umbla doar in grupuri si din cand in cand se agata de cate un turist. Peste tot afise cu "be aware of pick-pocketers". Ma cam enervez... E clar ca alea's niste nemernice la job si le merge business-ul. Oare comuniatea de romani corecti si cinstiti din Europa nu poate sa ia atitudine? Sa se dezasocieze de ei, sa-i blameze si sa ceara o conlucrare de a planui o rezolvare a problemei, macar in urmatoarea generatie? Ei, macar noi stim cine-i "the enemy", cand trec pe langa noi, strangem de geanta, dar sunt multi turisti care habar n-au. Bine macar ca nu i-am vazut pana acum prin restul excursiei! Clocotesc si-mi vine sa le zic vreo doua. Copila e uimita. Degeaba pretindem ca noi nu avem nimic in comun cu delicventii astia... Cu riscul de a imi crapa capul cu oua stricate, politica strutului nu-i ok si nu pot sa inteleg de ce nu face nimic diaspora cinstita, guvernul Romaniei si CE
4-Paris
. ]
En fin, stam vreo 2 ore la bilete, inca vreo juma de ora sa urcam. Doar la primul nivel, ca sa urci pana in varf mai trebuie sa stai la coada inca o ora, doar ca acum e inchis ascensorul acela. E impresionanta vederea chiar si de aici. Ne invartim de jur imprejur pe platforma, privim Parisul de sus in toate punctele cardinale, cumparam niste suvenirs de la boutique si, ghici? Dupa vreo ora ne punem la coada la coborat! Toata afacerea a durat cam 4 ore.
Asteptam tour-bus sa plecam. E pe inserat deja, plecam sa vizitam Notre-Dame. Acolo tocmai e slujba, orga canta, in mijloc preotul isi vede de ale lui si niste adolescenti stau la coada la microfon si recita cate ceva, asta in timp ce pe laterale turistii foiesc, fac poze, filmeaza, admira tablourile, arhitectura. Unii raman sa participe la slujba. Chiar langa peretii catedralei sunt in curs spovedanii. Fetitz doneaza niste banuti si primeste o lumanare pe care o aprinde.
E tarziu deja si e timpul sa plecam la hotel sa ne schimbam pentru cina. Misto de tot, in metrou pe linia noastra n-au aer conditionat, deloc
5-Paris
. Si e o calduraaa. Sesizam un contrast urias intre fetele mohorate si plictisite ale calatorilor din metrou, locuitorii si fetele incantate si atitudinile exiberante ale turistilor. Desi, daca ii intrebi ceva pe strada pe parizieni, toti incearca sa te ajute. Chiar si daca nu vorbesc engleza. Cel mai amuzant mi s-au parut cei care vor sa te ajute cu orice pret, adica si daca nu stiu unde e ce-i intrebi. Mai intreaba si ei pe altcineva care tocmai trecea pe acolo, nu te lasa si nu-ti spun ca nu stiu. :)))Ne intoarcem in centru dupa ce ne pregatim, luam cina.
[
Francezii sunt foarte stricti cu orele de masa! Cand e ora mesei, e ora mesei si nu e o idee buna sa te-apuce bautul cafelei sau a unei racoritoare sau desert, iar cand e intre mese de multe ori nici nu servesc mancare. Asa ca daca nu esti atent ti se poate intampla foarte usor sa ramai flamand (de restaurant, ca o bagheta cu ceva gasesti oricand). Si sa revin la pret, dupa ce am bantuit prin toate cafenelele, cu o placere deosebita, mi s-a intamplat intr-un singur loc, pe Champs-Elysees, sa ma ridic de la masa si sa plec, cu toata jena, din cauza pretului, un expresso mic la 9 euro. Dupa ce am verificat si verificat lista de preturi, am ajuns la concluzia ca, oricum, expresso e prea dureros pentru noi ca sa platim 9 euro pe bucata (si noua nici nu ne place paparaia lor, ca-n bancul ala :))). Si daca tot suntem la capitolul incomfortabile, o mai scriu pe-asta sa ma scap si gata, totul va fi roz iar peste cateva randuri: am mai patit inca o magaoaie la Haagen Dazs, si astia m-au pierdut de clienta forever... Dupa ce am intrat in magazin si i-am cumparat inghetata copilului am constatat ca au cafele faine si ne-am pus la o masa pe terasa sa comandam cate un machiatto
6-Paris
. Un chelner intepat a venit si ne-a spus ca fetitzu nu poate ramane la terasa pentru ca a cumparat inghetata din pravalie, nu de la terasa. What?! Cum nu puteam trimite copilul sa faca trotuarul pana bem noi o cafea, si nici nu puteam sa-i aruncam inghetata sa-i luam alta (adica am fi putut dar n-am vrut), am plecat cam sictiriti de situatie. E cam penibil sa te roage chelenerul sa parasesti incinta, asa in vazul lumii.. Noh nu-i bai, insa, am gasit alte locuri. Si inca un amanunt "folositor": in Franta bacsisul pentru chelneri e inclus in nota. Noi am aflat la sfarsitul excursiei, dupa ce am tipuit pe toti cei de care ne-am lovit, excluzand pe aia cu "Je cannot monje this".Parizienii mi s-au parut destul de "uptight" si un pic aroganti, dar nu poti sa-i acuzi cand viata de zi cu zi le e complicata de turisti si cand sunt asaltati zilnic de straini pana la saturare si la aglomeratie si la preturi si la identitate. E dur totusi.
]
Ma atrage Opera inapoi, cumva. Asa ca stam la cafe la Opera si papam creme brule, bun, bun. Mai stam un pic si pe scarile operei, nici nu stim cum trece vremea...
