Milan
Trip Start
Jul 15, 2008
1
28
29
Trip End
Jul 26, 2008
Milan, Lombardy, Italy
Sunday, July 27, 2008
Ajungem in Malpensa, gasim cazare la un Best Western, cu piscina si tot tacamul. Cui insa ii pasa, ca e noapte, dimineata la 6 plecam. Ne reorganizam bagajele pentru calatorie, impartim alcoalele, souvenirs si achizitii noi, limita de bagaj e redusa, ca la zboruri locale, pregatim haine, curatam masina. Intrebam la receptie de un restaurant, ne-ajunsa foametea iar. Suntem intr-un satuc, nu mai avem nici un chef sa scoatem masina si sa ne pierdem pe-aici cautand ceva mai acatarii, asa ca orice gasim, face.
Ni se spune de o pizzeria, foarte aproape, foarte buna si foarte ieftin. Gasim un restaurant urias, arhiplin, cu gramezi de ospatari forfotind ca albinele in toate partile. In holul de la intrare, in dreapta, un nene invarte aluatul in aer, il intinde, il orneaza, il pune in cuptor. E singur la toata marea aia de musterii, dar nu pare stresat deloc. Ne masoara din cap pana-n picioare, ne saluta. O tanti, in stanga, la casa de marcat ne intreaba ce dorim, e ca o matusa de treaba, alegem, intamplator, o pizza specifica si purtand numele restaurantului, "la ruota". Platim si asteptam sa fie gata, nenea invarte pizza, o pune in cutie, luam cutia si plecam. Dupa ce iesim, cand ne uitam la cutie, e haiul lumii, pe capac e un portret a unei fete si al unui baiat frumusei si subtirei, care se hlizesc la noi si culmea-i ca noua ne par cunoscuti... Dupa o secunda de gandire, realizam, ca sunt nenea batranel care invarte pizza si tanti plinuta de la casa, dar cand erau tineri. Faina ideea, ce mult mi-a placut! In camera mancam pizza, care e delicioasa, si picam la datorie.
Dimineata la 6, trezirea si la aeroport. Pe autostrada ne pica fisa, trebuia sa facem plinul la masina inchiriata inainte de a o preda si am uitat. Dang! In primul rand ca habar n-avem unde e o pompa, in al doilea, daca e ca in Franta, adica era greu de tot sa gasesi o pompa deschisa in weekend sau seara/noaptea/devreme, suntem in big trouble. In plus, avem 10 minute sa ne abatem, dup-aia devine riscant cu timpul.
Iesim, nu pare ca gasim nimic. Nu-i nimeni pe drumuri, doar niste indivizi livreaza marfa, habar n-au, nu sunt din zona. Cand in sfarsit gasim o pompa, functioneaza doar cu cash bagat la pusculita sau cu credit card. Cum credit cardul nostru nu vrea masina sa-l proceseze si noi avem doar doi de 5 si un 50 de euro, bagam de cei 10, urca acul un pic si renuntam, $50 e prea mult, cine stie cum functioneaza inventia asta daca nu intratoata benzina. Si nu-i nimeni pe-acolo sa intrebam.
Ajungem la aeroport, predam masina, platim ceva acolo pentru benzina lipsa, pana la urma ne-am stresat degeaba, ala nu vrea sa stie de accident, zice ca nu conteaza, asa ca e usor totul. E usor si la check-in, ne ducem la poarta, care pentru zborul de Tarom e in subsol undeva, intr-o sala, fara nici un loc de sesezut si asteptam. Se face vremea, ne imbarcam, ne luam adio de la excursie si decolam...
