Briancon and the French Alps
Trip Start
Jul 15, 2008
1
26
29
Trip End
Jul 26, 2008
Briançon,
Provence,
France
Saturday, July 26, 2008
Vom innopta la Briancon, o localitate mica in Alpi, dupa ghidul meu, satucul situat la cea mai mare altitudine din Europa.
Incepem sa urcam muntele, curbe si peisaje, doar ca in curand e noapte. Nu e mult inainte ca drumul sa devina un cosmar. E ca si cum ai urca Transfagarasanul noaptea, pe intuneric bezna si fara alte masini in trafic care sa te ajute un pic. Ai senzatia ca plutesti intr-o materie neagra si ca pe oriunde ai lua-o, e acelasi lucru. Ceea ce nu poate fi mai departe de adevar
French Apls
! :)Temperatura exteriaora a scazut constant din Grenoble incoace: 26, 22, 19, 17, 16, 13, 11 grade. 10 grade!!! My god!!!
Suntem undeva in munti, in intuneric, nu mai e nicio masina de vazut. Cum am urcat atat de mult de cand am plecat, si cum e atat de intuneric, imaginatia mea bolnava incepe sa lucreze. Fiind un "control-freak" sunt in prag de atac de panica neavand niciun reper in spatiu. Eu am mai zis ca dezvolt rau de inaltime mai nou, si incep iar sa dezvolt simptome. Cand imi dau seama cat urcam, cat de stranse sunt curbele, afara nu se vede nimic, nu imi pot imagina decat ca in partea soferului e peretele muntelui pana sus "in cer" si ca pe partea mea e prapastia abrupta si neagra, cam la fel de adanca.. Adanca si neagra ca smoala! Mi se albesc degetele tinand de manerul de la usa. Ma rapune frica, imi maginez cum cadem, imi spun ca poate la o curba nu o observam si continuam inainte. Si dup-aia in jooooooooos... Imi explic acum cum mor unii prin munti si le explodeaza masina la impact, dar zau daca eu vad ceva afara. Si ar trebui sa fie drum scenic. Ne oprim un minut la iesirea dintr-un tunel. Afara-i frig si liniste totala in care se aude doar o cadere mare de apa. Si mai cool, o sa cadem intr-un rau de-ala fara sanse si rece ca gheata. Nuooo, gata!..
French Apls
. E timpul sa cautam ceva de dormit, drumul asta ar trebui sa fie o minunatie si noi il ratam asa (eu :D) in atacuri de panica. Nu mai mergem pana la Briancon. In prima statiune mica de ski in care intram, intrebam la o pensiune si ne cazam.Ne trezim si deschidem geamurile (alea cu obloane de lemn :)), surpriza: in fata geamului, in spatele florilor colorate din geam, alpii in toata splendoarea lor. Aer in piept!
Coboram la micul dejun intr-o sala de mese care arata a muzeu mai degraba, ornata cu tot felul de obiecte rustice foarte vechi, si amenajata ca un han, si cu un semmineu urias. Adica URIAS, cred ca ard copaci intrgi acolo. In spate e o terasa si iesim acolo pentru cafea, dupa ce terminam de mancat. Aerul e foarte curat si tare, e soare si placut, suntem inconjurati de munti impresionanti si cu varfuri si vai inca pline de zapada. Versantul care e orientat inspre terasa parca vrea sa zica... hai la sanius.
Incercam sa ne imaginam cum sunt locurile astea in plin sezon de ski si constatam ca stam bine cu imaginatia. Ne-ar place si noua, nici vorba, il punem pe lista. :)
Realizam cu amuzament ca suntem la cativa km de Briancon, asa ca in 15 minute dupa ce ne achitam de datorii la gazde, ne luam valizele si ne hotaram sa plecam, ajungem in Briancon
French Apls
. Peisajul de pe drum e superb, acum ne pare rau ca nu am oprit sa cautam hotel mai devreme aseara, am ratat atata drum pitoresc...
Briancon este un oras fortificat construit sa apere Franta de austrieci, de un cap militar genial pe la curtea regelui. Este, nici nu se putea altfel, patrimoniu Unesco (cre'ca toata Franta e patrimoniu Unesco, si ei care se cred independenti si suverani :p). Asa cum ziceam e cel mai sus orasel din Europa la 1350 m altitudine si este unul din cele doua orasele din Franta care au "gargouille", asta e un canal ca un izvoras care curge prin mijlocul stradutei principale din centrul istoric. In partea de sus sunt fortaretele, apoi pana jos sunt stradutele orasului vechi (u kno what I mean!;)), inguste si foarte, foarte abrupte, captusite cu boutiques si magazine de souvenirs.
Ne plimbam, papam, cumparam ultimele souvenirs si vederi, facem poze, vizitam fortareata. Ne dezlipim cumva de excursia noastra, simbolic, si plecam la cumparat de vinuri pentru adus acasa. Ovcors ca le-am lasat toate pentru ultimul moment...
Dupa care serpuind pe curbe in ac de par, in aerul clar al muntilor, am pornit inspre varful muntelui, inspre granita (imaginara) intre Franta si Italia. Ne uitam cu jind la toate chalet-urile care sunt construite prin peisaj, cred ca e un taram de vis iarna.
Si cand ma gandesc pe unde au mers nebunii aialalti de la Tour de France alaltaieri cu bicicletele, ca din Grenoble am tot vazut semne cu..
20-Briancon
. atentie, drum inchis pentru tour de france, blabla... Adevaru-i ca multi biciclisti sunt pe drumurile de munte. De-aia cu echipament de mii de euro si cosumatie pe masura. Mie mi-e mila de ei, asa singuri, cu muntele ala in fata, oare de ce?Nici nu realizam momentul, cand indicatoarele incep sa vorbeasca italiana. Undeva, am trecut granita.
Incepem sa coboram, unduim in continuare in peisaje de vis. Pe cate un pisc singuratic, cate o fortareatza, sau un zid, ramasita a vremurilor tulburi si imbarligate ale Europei si tarilor ei.
Trecem prin satucuri de munte italiene, insa nu mai oprim. Cand peisajul incepe sa se mai linisteasca si sa se uniformizeze, intram pe autostrada, ne ia italianul euroiul si acceleram pana la Torino.
