Paris, arival
Trip Start
Jul 15, 2008
1
21
29
Trip End
Jul 26, 2008
Paris,
Île-de-France,
France
Monday, July 21, 2008
E dupa-amiaza tarziu cand intram in Paris...
Asadar, iata-ne ajunsi, fara rezervari de hotel. Ghidul meu turistic are cateva hoteluri bune si la pret rezonabil, toate in centru, si cel mai mult imi face cu ochiul unul langa Opera. Acum chestia cu centrul e relativa ca suntem intr-un loc urias si cu totul nou. In trecere inspre centru ne oprim la un hotel vis-avis de Porte D'Orleans sa mai intrebam una/alta. Luam niste directii, tipul ne spune insa ca n-are rost sa ne ducem cu masina in buricul targului ca e statie de Metro la cativa pasi si ca oriunde am sta suntem langa ceva, ca Parisul e mult mai mult decat Turnul Eifel si Arcul de Triumf. Are el dreptate, are si "capitanul" dreptate ca daca ramanem suntem aranjati, doar ca eu nu si nu. Eu vreau hotelul ieftin in busricul targului, din reclama!
Ne bagam pe poarta Orleansului si ne tot ducem. Deschid harta si ne apucam de navigat. Adica eu m-apuc de comentat si dat indicatii. Ne oprim la un moment dat langa malul Senei, in sud. Gasim si loc de parcare, cumva si cumva, deh, foamea te stimuleaza! Pe straduta pe care ne suntem sunt tot felul de ministere, soldati, politisti.
Restaurant picture
Suntem undeva, sigur! Cotim, cotim. Uite un hotel, 2 stele. Nu poate fi nustiucat, si oricum vom cere sa vedem camera inainte de a ne hotari, sa nu avem surprize. Nda, camera e 150 de euro, ultima cu oferta speciala. ;)Lasa ca mai cautam... Habar n-avem unde suntem, ne e foame, mai bine luam masina si oprim pe undeva pe unde vedem niste miscare (mancare), aici nu-s decat politai si agenti secreti pe strazi. Inapoi la masina, vrrrrum, vrrrrum... Matzele noastre vrrrum si ele. Ajungem la inghesuiala, aici sigur sunt de toate, din fericire si un loc de parcare. E plin de terase si restaurante. Phew, suntem in siguranta!
Ne alegem restaurantul, ne asezam. Ocoshul nostru de barbat are o idee: pana comandam noi si pana vine mancarea, hai ca ma duc eu un pic pe stradutele din jur sa vad, poate sunt si pe aici oareshceva hoteluri sa intreb, cine stie, pushcam toti iepurii deodata! Eficient omu', imi place, mie mi-e foame!
Raman eu cu fetitzu' si ne relaxam. Radem de nebune (de fapt ea de mine) de un tablou atarnat in fata noastra. Inventam povesti despre caracterele din desen... trans-sexuali si tarfe, marinari. E tare ciudat desenul, parca toata lumea e cu capul crescut inspre spate, tare as vrea sa stiu daca-i vre-un lautrec. :)))
Comandam. Ma uit in jur si imi place ce vad. E ora cinei in Paris si restaurantul e plin. Batranica de la masa din stanga e singura cu cina si paharul de vin in fata. In mod normal mi-ar fi mila ca e singura, dar cred ca as gresi, pare tare impacata.
8-Paris
Dincolo, doua familii, una cu bebe care urla, mamica incearca sa-l linisteasca. In partea cealalta, un barbat de varsta mijlocie, cu paharul de vin, ii tine companie undei femei in varsta la masa. M-as hazarda sa zic poate ca fiul si-a scos mama la masa la restaurant. Stai asa! TOTI sunt cu paharul de vin. Hm!Vine mancarea. Imi amintesc! Unde-i omu'??? Si ma pocneste in creier: de cate ori s-a dezorientat sau s-a pierdut pana acum?! De fiecare data cand a avut ocazia! Si am o revelatie: asta s-a pierdut!!! Si mi se intuneca vederea. Eu sunt habar n-am unde, el la fel, n-avem celulare, n-avem "locatie comuna", unde si cum ne intalnim? Si daca il gaseste cineva, unde mi-l duce? Eu unde sa-l caut? In plus, cum fac la restaurant cu nota? Ca eu inca n-am platit de cand am plecat de acasa. Sa incercam sa mancam mai incet, poate apare? Si daca nu apare, ce le "spun" astora si pe ce limba? Ca le trag un tun pentru ca mi-am pierdut barbatul dupa ce am comandat? Ori sa terminam si sa stam, stam, pana la ora inchiderii, dar pana la urma trebuie sa plecam si noi. Oh! My! God! Sunt panicata si respir repede, ce ma fac?! Cum sunt un treoubleshooter destul de valid, mintea lucreaza... Ooooooaaaaah, imi amintesc ca pot plati cu visa canadiana, doar am plasticele la mine (nu m-as mai fi panicat daca as fi platit si eu mai des, ori macar odata de cand am venit, asa a durat un pic pana am facut click). Gata, m-am relaxat, nu cheama astia politia sa-mi puna catusele si nici consulul nu trebuie sa vina la puscarie sa le explice politistilor ce s-a intamplat.
5-Paris
Radem in continuare cu fetitz, engioim cina. Cand suntem aproape gata, apare si musiu. Transpirat pe frunte nevoie mare si cam "marcat": s-a pierdut! Really? Hai, lasa-ma! Dupa ce se calmeaza si-si sterge sudoarea de pe frunte, ne povesteste si pataniile cu cautatul de hotel in timpul in care papa. A intrat la un hotel... Tipul de la receptie foarte bucuros pentru noi ca tocmai are o camera, ultima (ce-mi plac mie chestiile astea), ca Dr. Nustiucum a sunat sa spuna ca nu vine pana poimaine, si sa mearga sa-i arate... a luat cheile si a iesit pe strada, l-a dus pe niste stradute, l-a urcat la ultimul etaj intr-un bloc intunecos si i-a arata un apartament atat de jegos incat ti-ar fi fost frica sa atingi ceva. Al nostru s-a scuzat politicos si a fugit (de fapt nu stiu, poate doar a fugit). A zis ca a fost o intamplare nefericita (io am zis ca bine ca nu-l jefuira aia, ca se expune asa), asa ca atunci cand a gasit alt hotel, a incercat iar. De data asta camera era unde ar fi trebuit, adica in cladire, tot ultima disponibila. Si tot la ultimul etaj. Ei, zice tipul, liftul nostru nu duce mai mult de o persoana, asa ca du-te tu cu liftul si eu te prind pe scari. Duh! Semne bune anul are! Cand ajunge el la 6, culmea, apare si hotelierul, transpirat si gaifait. Cum naiba a venit asa de repede??? Vad camera, pute si-i murdar, ii multumeste frumos si coboara. Cum la coborare baiatul nu s-o mai grabit pe scari (o fi lesinat de oboseala, ori poate mimica l-o fi tradat pe-al nostru) cand a ajuns jos si a vazut ca nu-i nimeni, a tzasnit pe usa afara si dus a fost.
Paris
Adica pierdut! Asa ca dup-aia a ratacit pe stradute pana a nimerit din greseala pe asta cu restaurantul. What were the chances??? Terminam de mancat. Langa noi, o pereche tanara, din Toronto, abia au ajuns azi, sunt foarte exuberanti, si draguti (si indragostiti). Legam un pic de conversatie si ii lasam singuri. Aveam sa aflam dupa o zi, doua, ca de fapt cina am luat-o undeva in zona Bd St-Michel/Bd Saint-German.
Acum trebuie sa gasim nani, incepem sa picam de oboseala, mai ales cu burtile pline.
Si de aici incepe fun-ul. Adica e frumos ce vedem noi, mai ales ca se aprind luminile in Paris, doar ca trecutul asta al Senei dintr-o parte in alta si harta sunt foarte "challenging". Dupa ce incercam sa gasim Opera vreo doua ore, timp in care o tot vedem ba ici ba colo cum apare si dispare in timpul in care noi ne trezim ca traversam Sena ba in nord, ba in sud, in frustrarea generala, ne intamplam in fata ei, cumva. Au aparut si "landmarks", cascam ochii si gura, aratam cu deshtele, dar nu prea mult ca suntem busy. Recomandam insa copilului sa beneficieze de preumblarile noastre haotice si sa se minuneze in voie.
Mai incercam vreo ora jumate sa gasim straduta cu hotelul. Greu dom'le! Ne pierdem cumpatul, e vreo 12 noaptea, noi suntem in drum cu bagajele, "capitanul" mai si baga de 11 ca daca ramaneam la Porte D'Orleans la hotelul lui eram de mult spalati, mancati, despachetati si gata de culcare. OK!!! Gata! Nu gasim hotelul transparent, asta e. Sa plecam atunci inspre poarta lui peste, la hotelul lui peste si sa ne culcam ca-i tarziu si picam de somn.
2-Paris
A fost o zi luuungaaaa! Ei si aici incepe aventura nord-americanului, in lumea caruia strazile merg toate ori nord-sud ori est-vest, drepte si largi, confruntat cu Parisul la prima vedere nopatea, chiar daca aveam harta in brate. Bey, te uiti la harta si vezi ca mergi spre sud. Vrei sa mergi spre sud! Nu faci stanga, nu faci dreapta si ghici? Dupa ce ai trecut podul peste Sena acum 5 minute inspre sud, te trezest ca in fata ta e alt pod. Tot peste Sena, doar ca acum mergi in nord. Cum e posibil?? Incercam chestia asta de cateva ori, o data ne trezim ca mergem in est, apoi mergem in cerc iar. Foarte confuzant, eu nu-i mai dau de capat. Si eu sunt cu orientarea, doar ca ceva nu fiunctioneaza cum asteapta creierul meu in orasul asta. Bine, nu ajuta nici scrisul marunt de pe harta, nici ca trebuie sa ma chiorasc dupa ce trecem de o intersectie sa citesc numele strazii de pe cladiri si dup-aia sa vad unde am ajuns pe harta. Pe cand gasesc strada pe harta, se schimba numele strazii pe cladiri. `Tui! Intr-un final ma lasa ochii. NE lasa ochii. Pur si simplu nu mai focalizam literele de pe harti. Pfiii, n-am putut sa rezerv ceva de acasa, ma intreb eu? Pfiii, n-am putut ramane la hotelul ala primul, se intreaba "soferul" extenuat?
Copilul doarme pe bancheta din spate. La un semafor, la capatul puterilor, intrebam un motociclist daca stie unde e Porte D'Orleans (ce noroc ca ni s-a lipit de creier numele portii aleia). "Folow me!" zice omul. Si uite-asa, in 15 minute eram la hotel. Stingerea!
Da, stiu, pai daca aveam GPS ce mai scriam eu atata vorbarie cu cautatul hotelului, ha?
Si asa , asta e entry cu frustratul la gasit hotel!
