Chambord
Trip Start
Jul 15, 2008
1
20
29
Trip End
Jul 26, 2008
Chambord,
Centre,
France
Monday, July 21, 2008
Trecem pe aleea larga si dreapta care se pierde in zare (dupa cum s-a exprimat audio-ghidul, atat de dreapta si atat de lunga incat sa testeze limitele vederii), trecem peste podetul peste canalul de apa care inconjoara castelul (ma gandesc la filmele copilariei in care ridica aia podetul cu lanturi cand vine inamicul, asa era si la Chenonceau), ne luam biletele si audio-ghidul si intram in curtea interioara.
Chambord este incomparabil mai mare dacat Cehnonceau, e foarte clar care e diferenta de statut. Asta a fost castelul regelui. Desi doar casa de vacanta/vanatoare, are vreo 400 de camere, 300 de seminee si 30 de km de gard care inconjoara proprietatea si padurile ei, o curte interioara pavata imensa, cu grajduri in care chiar sunt cai (ai politiei acum, care are cartierul general acolo).
Castelul are un acoperis atat de interesant si intrigant, incat unii spun ca acoperisul de fapt reprezinta un orasel in miniatura, daca te uiti atent.
La parter in mijlocul holului troneaza faimoasa scara "helica", idee a lui Leonardo Da Vinci, se zvoneste, pusa in practica de un rege entuziast. Scara este construita in asa fel incat este posibil ca cei care urca sa nu se intalneasca cu cei care coboara, iar intre elicele scarilor, in mijloc se vede cerul, portiunea nefiind acoperita. Interiorul corpului catelului este perfect simetric, in forma de cruce in jurul scarii care e punctul central, cu 4 incaperi diagonal opuse.
Impresionante sunt dormitoarele regelui si a reginei, picturile, mobilierul, coroanele, semineele, calestile, tapiseriile imense de pe pereti cu broderii de mana apartinand diferitelor scoli, trofeele de vanatoare si mai ales terasa castelului cu turlele ei impresionante si variate de pe care poti scana orizontul pe 360 de grade.
Mai mult, doar pozele daca pot face justitie castelului cel mai mare de pe valea Loirei, eu am sa ma opresc umil, aici cu relatarea.
Inca sub impresia celor vazute si digerand de zor, plecam inspre destinatia urmatoare: Parisul. Fara sa mai oprim, trecem prin Orleans si ne suim pe autostrada la drum intins, convinsi ca vom mai veni sa vizitam castelele cu mai mutl timp la dispozitie alta data. C-asa-i face bine omului, sa fie optimist. :D
