Chenonceau
Trip Start
Jul 15, 2008
1
19
29
Trip End
Jul 26, 2008
Si spre bucuria mea, dimineata cand ne-am trezit, am constatat ca geamul avea obloane de lemn si flori! Iata-ma-s deci intr-unul din geamurile alea pe care le tot pozam noi. Oare cum mi-o sta? :)))
Micul dejun si la drum.
Dupa cum se vede, omul se obisnuieste tare repede cu binele, uite de cand n-am mai pomenit minunatul nostru mic dejun frantuzesc (si de expresso pe care trebuie sa-l inmultesc - inzecesc - cu lapte ca sa-l pot da pe gat). Ne intoarcem din drum vreo 15 km la Chenonceau sa il vizitam. Ne luam biletele si ma tot distrez eu ca aia imi vand mie bilete pentru castel, jardine si ceva cu cire. Ma prind pana la urma ca cire e ceva cu ceara.
Castelul e amplasat peste apa si este cunoscut ca si castelul doamnelor
Ne-am flexat imaginatia la maxim, ne-am imaginat cum era sa fi cazat acolo ca oaspete in timpurile in care castelul era locuit, sa trecem pe coridoarele impozante cu vedere in susul si in josul raului si ne-am imaginat cum era sa mergem inspre sala balului pe langa strajerii de pe margini, ne-am minunat de pardoselele de piatra ca tabla de sah in care piatra alba se uzase mult mai mult decat piatra neagra, ceea ce facea ca pardoseala sa nu fie drapta si ne-am imaginat cate ceva despre anonimii care au uzat pietrele de pe holuri cu pasii lor, am vizitat bucatariile si ne-am minunat de uneltele pe care le foloseau.
Ne-am imaginat forfota dintr-o zi normala, ne-am amuzat de sistemul lor de la bucatarie, care era un set de parghii cu care coborau si urcau lucrurile pe geam cand se aprovizionau, am vizitat salile de mese, ale personalului si cele oficiale, am privit gradinile de pe terasele castelului si ne-am imaginat intriga si povestile de dragoste care se teseau acolo, am admirat drumul drept care ducea la castel si ne-am imaginat calareti aducand vesti schimbatoare de istorie
Ne-am incantat cu operele de arta expuse prin castel.
Am mers in labirintul viu din gradina si am inteles, duh, ca aia n-au cum sa se piarda pe acolo, ca de fapt nu e un singur drum corect, ci ele comunica intre ele si sunt doar asa, de kiki, sa ai poteci de batut.
Si nu o data m-am gandit ca totusi era destul de complicat sa traiesti in tot fastul, maretia si chiar opulenta aceea fara niste conditii minime de confort.
Gradinile castelelor sunt in general impartite in trei categorii: ornamentale, culinare si medicinale. Fiecare castel se lauda si pune accent pe gradinile sale la fel de mult ca pe ambianta si pe operele de arta.
Foarte interesant ni s-a parut ca acest castel inca nu e pe lista Unesco, desi e candidat, cu atat mai mult cu cat e unul din destinatiile cele mai cautate din valea Loirei. Dupa plimbarea prin gradina, am plecat inspre Chambord.
Dupa vreo 20 km, imi revine in minte cuvantul "cire"... Ei, sa fie!!! Ne amintim cu naduf ca am uitat sa mergem la muzeul figurilor de ceara. Oricum nu ne mai intoarcem, pacat insa. Se pare ca noi si daca ne luam bilete sa intram la vizitat nu le folosim, ca uitam...
Ne apropiem de Chambord...
Micul dejun si la drum.
Dupa cum se vede, omul se obisnuieste tare repede cu binele, uite de cand n-am mai pomenit minunatul nostru mic dejun frantuzesc (si de expresso pe care trebuie sa-l inmultesc - inzecesc - cu lapte ca sa-l pot da pe gat). Ne intoarcem din drum vreo 15 km la Chenonceau sa il vizitam. Ne luam biletele si ma tot distrez eu ca aia imi vand mie bilete pentru castel, jardine si ceva cu cire. Ma prind pana la urma ca cire e ceva cu ceara.
Castelul e amplasat peste apa si este cunoscut ca si castelul doamnelor
Chenonceau
. Asta pentru ca a fost sub influenta a trei femei celebre: amanta regelui, regina si mult mai tarziu bunica lui George Sand. Am vizitat camerele amenajate special pentru locuitori anteriori ai castelului, mobilier stil, opere de arta (si aranjamente florale cum nu am mai vazut pana atunci): dormitorul Dianei de Poitiers, dormitorul Catherinei de Medici, dormitorul Louisei de Lorraine, etc. Ne-am flexat imaginatia la maxim, ne-am imaginat cum era sa fi cazat acolo ca oaspete in timpurile in care castelul era locuit, sa trecem pe coridoarele impozante cu vedere in susul si in josul raului si ne-am imaginat cum era sa mergem inspre sala balului pe langa strajerii de pe margini, ne-am minunat de pardoselele de piatra ca tabla de sah in care piatra alba se uzase mult mai mult decat piatra neagra, ceea ce facea ca pardoseala sa nu fie drapta si ne-am imaginat cate ceva despre anonimii care au uzat pietrele de pe holuri cu pasii lor, am vizitat bucatariile si ne-am minunat de uneltele pe care le foloseau.
Ne-am imaginat forfota dintr-o zi normala, ne-am amuzat de sistemul lor de la bucatarie, care era un set de parghii cu care coborau si urcau lucrurile pe geam cand se aprovizionau, am vizitat salile de mese, ale personalului si cele oficiale, am privit gradinile de pe terasele castelului si ne-am imaginat intriga si povestile de dragoste care se teseau acolo, am admirat drumul drept care ducea la castel si ne-am imaginat calareti aducand vesti schimbatoare de istorie
1-Chenonceau
. Ne-am incantat cu operele de arta expuse prin castel.
Am mers in labirintul viu din gradina si am inteles, duh, ca aia n-au cum sa se piarda pe acolo, ca de fapt nu e un singur drum corect, ci ele comunica intre ele si sunt doar asa, de kiki, sa ai poteci de batut.
Si nu o data m-am gandit ca totusi era destul de complicat sa traiesti in tot fastul, maretia si chiar opulenta aceea fara niste conditii minime de confort.
Gradinile castelelor sunt in general impartite in trei categorii: ornamentale, culinare si medicinale. Fiecare castel se lauda si pune accent pe gradinile sale la fel de mult ca pe ambianta si pe operele de arta.
Foarte interesant ni s-a parut ca acest castel inca nu e pe lista Unesco, desi e candidat, cu atat mai mult cu cat e unul din destinatiile cele mai cautate din valea Loirei. Dupa plimbarea prin gradina, am plecat inspre Chambord.
Dupa vreo 20 km, imi revine in minte cuvantul "cire"... Ei, sa fie!!! Ne amintim cu naduf ca am uitat sa mergem la muzeul figurilor de ceara. Oricum nu ne mai intoarcem, pacat insa. Se pare ca noi si daca ne luam bilete sa intram la vizitat nu le folosim, ca uitam...
Ne apropiem de Chambord...

