Troglo!!!
Trip Start
Jul 15, 2008
1
16
29
Trip End
Jul 26, 2008
Turquant,
Pays de la Loire,
France
Sunday, July 20, 2008
Termenul imi era familiar din copilarie, cand, imi amintesc cum era folosit pe un ton condescendent sa descrie niste oameni fara capatai, ori cel putin asa am inteles eu din situatiile in care l-am auzit folosit. "Ia uite si la trogloditul ala!" :) Ca nu-mi amintesc sa ni se fi predat lectia asta la scoala...
Am aflat insa acum, ca, deh, omul cat traieste invata! Trogloditii sunt o categorie sociala a Frantei, care au aparut undeva in evul mediu cand oameni din zona au inceput sa sape pesteri in dealurile din valea Loirei si nu numai pentru a-si creea locuinte. Piatra calcaroasa si maleabila a "muntilor" din zona a fost foarte usor de modelat, asa ca trogloditii au facut minuni in inima lor
Troglo
. Asa s-au nascut locuintele troglo, dealuri intregi si localitati scobite in subterane. Daca nu esti constient de existenta lor, poti foarte bine nici sa nu le observi. Troglo nici nu sunt atat de departe in storie, ultimele familii care a locuit in troglo au trait pana prin anii '60. In zilele noastre, pesterile sunt inca folosite, in mod principal in trei moduri:
- pivnite pentru vin
- ciupercarii
- locuinte de vara; imi place ideea asta la nebunie si abia astept sa vad episodul cu vreo una pe "world's most weird houses", ori cum ii zice...
Exista hoteluri si restaurante in unele dintre pesterile cele mai mari, iar cele folosite la locuit pot fi unele dintre cele mai luxoase si originale case de vacanta. Nu mai mentionam ca aerul conditionat e complet ne-necesar intr-o asemenea locuinta de vara. :)
La Turquant exista un intreg oras troglo in subteran. Am oprit la Turquant si am vizitat ciupercaria, n-am reusit insa sa intram in orasul subteran pentru ca turul organizat nu se potrivea cu programul nostru
1-Troglo
. Dang, iara!Urmatorul popas il facem in Chinon, o localitate mica la intrarea careia te trezesti trecand pe langa o pestera troglodita. Stop, retur si frana in fata ei. Inpestera functioneaza o pivnita uriasa plina cu butoaie de vin. Intram si noi... la intrare o tanti si un bar. Nu stim ce sa facem... sa intram, sa plecam... ne simte ezitarea, se apropie si ne pune in mana cate o lanterna si ne arata ca putem intra (zice ea ceva, probabil "hai, bey, mereti ca nu va manca nimeni"). Ne pierdem prin ramificatiile pesterii, devine tot mai rece si mai umed, miroase a vin, mucegai si pivnita. Dam peste tot felul de butoaie, si mai noi si foarte vechi, atat de vechi incat te si miri ca mai sunt intregi, pline de panza de paianjeni si praf. Ne testam auzul si incercam daca sunt de fapt goale, desi daca nu sunt, trebuie ca au astia un spray care imita mirosurile de crama tare bine. Dar nu sunt goale.
Avem sa ne convingem si la iesire, pe care o gasim cumva tocmai pe cand incepe umezeala si frigul sa ne patrunda. La bar la intrare, tanti jubileaza. La tejghea e plin de musterii care degusta vinuri si nu mai prididesc cu laudele. Gustam si noi, soferul nostru da marunt din buze... pai in tara vinurilor unde poti sa te-mbeti zilnic doar mergand la degustat la podgoriile care iti ies in cale, si el trebuie sa conduca? Not fair
2-Troglo
! Asa ca gustam responsabil. Pentru mine e prea sec vinul, ca vorba aia, daca tot nu beau de felul meu, macar sa fie dulce, sa nu ma chinui. Ei, si-acum aflam cu adevarat ca butoaiele nu sunt goale (ori daca sunt doar umplute cu apa, "fine by me", m-au prostit)... Incearca francezii astia amatori ai mei sa ii explice femeii ca am dori un vin mai dulce.
Ne spune (chiar, cum de am inteles?) ca in toata zona e cam la fel de dulce, adica sec, si dispare cu lanterna in negura pesterii facand semne sa asteptam.
Apare, nu la mult timp cu material nou de testat, ultra satisfacuta ca avut treaba prin pivnita. Ne-a adus un demisec la degustat. Ne dezlipim de tejghea facand loc altor vizitatori si alunecam pe usa uriasa afara in soarele amiezii. Soferul nostru isi face planuri ca ar merita un tur al Frantei cu autocarul doar pentru degustat de vinuri...
Pesterile troglo sunt, iata, inca o descoperire care ne-a intrigat si ne-a starnit curiozitatea, ceva despre care nu am stiut dinainte si care descoperire o adaugam Dunei lui Pilat si Carmangue: surprize minunate!
