Cognac
Trip Start
Jul 15, 2008
1
15
29
Trip End
Jul 26, 2008
Am observat pe harta, in apropire, oraselul Cognac. Ce-ar fi sa dormim in Cognac? E orasul unde s-a inventat licoarea ce-i poarta numele. E o decizie inopinata, cand gasim referire la orasel in ghid.
Ajungem foarte tarziu, ne intrebam daca vom gasi ceva de dormit... Dar, am invatat curand: oriunde te afli in Franta, vei gasi fara probleme ceva de facut, ceva de vizitat, peste tot se intampla ceva, oriunde e un loc de dormit dupa bugetul si cerintele fiecaruia, oriunde e un loc de mancat dupa gustul si bugetul fiecaruia.
In centru, intre cladirile vechi pe stradutele inguste, inca sunt deschise terasele. Zarim un hotel dragutz, "la calul alb" si gasim camera, asa ca suntem cazati din prima. Ca peste tot unde ne-am cazat, pret rezonabil, curat si simplu, wi-fi inclus. Camera e la parter si da intr-o curte interioara plina de flori, copaci si mese cu fotolii cochete. Interesant, am observat, hotelurile mici inchid usile dupa o anumita ora. Daca ajungi de exemplu la 1 noaptea de pe drum, sanse sunt ca luminile sunt stinse si usile zavorate la toate hotelurile mici si nu te vei putea caza decat la un lant mai mare de hoteluri. Tipa de la hotel, deosebit de prietenoasa, se bucura ca ne-a cazat, tocmai se pregatea sa inchide zavorul si sa mearga in treaba ei. Se descurca binisor cu engleza, ne socheaza cand, dupa ce ne plangem noi de prizele lor din Franta (au un cui iesind din ele, cam pe unde e pamantarea, asa ca multe aparate nu se potrivesc, desi avem adaptoare europene, aviz calatorilor!), intra pana la coate intr-un sertar si incepe sa scoate din el tot felul de adpatoare sa ne alegem ceva pentru laptop, daca gasim.
Cum nu se poate sa nu guste soferul nostru, in afara jobului, un cognac la Cognac! Lenevim pana tarziu la una din terase la un pahar de vorba.
La intoarcerea la hotel, trimit email la Tarom sa aflu despre prelungirea sejurului, mai trimit unul sa aflu daca Rex e "still alive" si cum se descurca tineigiarul "home alone" si picam.
Dimineata ne trezim, primul lucru, ne ducem la "cognateque", unde, dupa o trecere in revista amanuntita a alcooalelor expuse, asa, ca la muzeu, eu si fetitz suntem anuntati solemn ca "aceasta stical o vom deschide si consuma la nunta de fetitz", de tac-su care insfaca o sticloanta de VSOP. Asta inseamna ca o sa avem calitate XO!
Cognacul se obtine din disitilarea vinului local de doua ori in vase specifice de cupru si prin invechirea produsului obtinut cel putin doi ani in butoaie de stejar. Asta ar fi nivelul VS. Tinut cel putin patru ani, dar mult mai mult va intra in categoria VSOP. Pentru XO va fi tinut cel putin sase ani, insa media e inspre douazeci. Hors d'age e cel cu vechime peste XO, adica "ageless". Iata ce educatie alcoolica facem noi copilului!
Pe unele din cladirile de pe strazile impaienjenite din port se poate vedea mucegaiul distileriilor.
Intr-un tarziu o pornim pe frumoasele drumuri laturalnice (care merita ele insele un blog al lor, ca si ferestrele caselor) inspre urmatoarea destinatie: valea Loirei.
Vom incepe din Saumur, desi inital, acasa, am mentionat Nantes. Majoritatea castelelor sunt intre Saumur si Orleans, asa ca vom salva un pic de timp si in drum spre Saumur vom vedea castelul din Montreuil-Bellay. Suntem convinsi ca si Nantes si Angers si oraselele si drumurile care le leaga sunt superbe, dar sunt niste decizii pe care trebuie sa le luam, contrar inimii.
Am condus pe langa dealuri nesfarsite cultivate de vita de vie. Oamenii astia trebuie sa bea vinul precum apa. Nu asa un deal, doua, vita de vie pe marginea drumului ne-a umrarit continuu inca din sudul frantei. Si floarea soarelui, la fel. Am (mai ales fetitzu) facut numeroase poze in calatoria asta care pot parea plictisitoare sau repetitive: podgorii, culturi de floarea soarelui si geamuri cu obloane si flori. Ma amuza ca acum doi ani cand am vizitat Italia, m-am trezit de pe aparatul ei cu o gramada de poze de caldaramuri, atunci aia a fost ispita.
In ultima zi am asistat intre altele la calmarea reliefului, la disparitia palmierilor si a mimozelor si aparitia vegetatiei nordice, a stejarilor, fagilor si coniferelor, la disparitia tiglei unduite de pe acoperisuri si la aparitia celei suprapuse. Vita de vie si floarea soarelui insa sunt omniprezente.
Apropos de industria vinului, am aflat acum ca poti recunoaste zona din care provine un vin frantzuzesc dupa sticla: dupa forma si culoarea ei. Folosesc eticheta ca si variant. Am inteles ca unii producatori de vin recurg la artisti dintre cei mai celebrii sa le design etichetele. La orice restaurant am mancat, la pranz si cina, marea majoritate a clientilor adulti au in fata paharul cu vin. Inclusiv femeile singure la masa. Da' oare n-am mai zis asta deja?
Hai ca asta am facut-o postarea cu alcooalele, in completare la cealalta de acu doua zile, vad ca... :)))
Ajungem foarte tarziu, ne intrebam daca vom gasi ceva de dormit... Dar, am invatat curand: oriunde te afli in Franta, vei gasi fara probleme ceva de facut, ceva de vizitat, peste tot se intampla ceva, oriunde e un loc de dormit dupa bugetul si cerintele fiecaruia, oriunde e un loc de mancat dupa gustul si bugetul fiecaruia.
In centru, intre cladirile vechi pe stradutele inguste, inca sunt deschise terasele. Zarim un hotel dragutz, "la calul alb" si gasim camera, asa ca suntem cazati din prima. Ca peste tot unde ne-am cazat, pret rezonabil, curat si simplu, wi-fi inclus. Camera e la parter si da intr-o curte interioara plina de flori, copaci si mese cu fotolii cochete. Interesant, am observat, hotelurile mici inchid usile dupa o anumita ora. Daca ajungi de exemplu la 1 noaptea de pe drum, sanse sunt ca luminile sunt stinse si usile zavorate la toate hotelurile mici si nu te vei putea caza decat la un lant mai mare de hoteluri. Tipa de la hotel, deosebit de prietenoasa, se bucura ca ne-a cazat, tocmai se pregatea sa inchide zavorul si sa mearga in treaba ei. Se descurca binisor cu engleza, ne socheaza cand, dupa ce ne plangem noi de prizele lor din Franta (au un cui iesind din ele, cam pe unde e pamantarea, asa ca multe aparate nu se potrivesc, desi avem adaptoare europene, aviz calatorilor!), intra pana la coate intr-un sertar si incepe sa scoate din el tot felul de adpatoare sa ne alegem ceva pentru laptop, daca gasim.
Cognac
Are de toate felurile, inclusiv australiene, desigur si nord-american. Ne rostogolim valizele in camera si-o luam la picior prin oras. E noapte.Cum nu se poate sa nu guste soferul nostru, in afara jobului, un cognac la Cognac! Lenevim pana tarziu la una din terase la un pahar de vorba.
La intoarcerea la hotel, trimit email la Tarom sa aflu despre prelungirea sejurului, mai trimit unul sa aflu daca Rex e "still alive" si cum se descurca tineigiarul "home alone" si picam.
Dimineata ne trezim, primul lucru, ne ducem la "cognateque", unde, dupa o trecere in revista amanuntita a alcooalelor expuse, asa, ca la muzeu, eu si fetitz suntem anuntati solemn ca "aceasta stical o vom deschide si consuma la nunta de fetitz", de tac-su care insfaca o sticloanta de VSOP. Asta inseamna ca o sa avem calitate XO!
Cognacul se obtine din disitilarea vinului local de doua ori in vase specifice de cupru si prin invechirea produsului obtinut cel putin doi ani in butoaie de stejar. Asta ar fi nivelul VS. Tinut cel putin patru ani, dar mult mai mult va intra in categoria VSOP. Pentru XO va fi tinut cel putin sase ani, insa media e inspre douazeci. Hors d'age e cel cu vechime peste XO, adica "ageless". Iata ce educatie alcoolica facem noi copilului!
Pe unele din cladirile de pe strazile impaienjenite din port se poate vedea mucegaiul distileriilor.
Intr-un tarziu o pornim pe frumoasele drumuri laturalnice (care merita ele insele un blog al lor, ca si ferestrele caselor) inspre urmatoarea destinatie: valea Loirei.
1-Cognac
Vom incepe din Saumur, desi inital, acasa, am mentionat Nantes. Majoritatea castelelor sunt intre Saumur si Orleans, asa ca vom salva un pic de timp si in drum spre Saumur vom vedea castelul din Montreuil-Bellay. Suntem convinsi ca si Nantes si Angers si oraselele si drumurile care le leaga sunt superbe, dar sunt niste decizii pe care trebuie sa le luam, contrar inimii.
Am condus pe langa dealuri nesfarsite cultivate de vita de vie. Oamenii astia trebuie sa bea vinul precum apa. Nu asa un deal, doua, vita de vie pe marginea drumului ne-a umrarit continuu inca din sudul frantei. Si floarea soarelui, la fel. Am (mai ales fetitzu) facut numeroase poze in calatoria asta care pot parea plictisitoare sau repetitive: podgorii, culturi de floarea soarelui si geamuri cu obloane si flori. Ma amuza ca acum doi ani cand am vizitat Italia, m-am trezit de pe aparatul ei cu o gramada de poze de caldaramuri, atunci aia a fost ispita.
In ultima zi am asistat intre altele la calmarea reliefului, la disparitia palmierilor si a mimozelor si aparitia vegetatiei nordice, a stejarilor, fagilor si coniferelor, la disparitia tiglei unduite de pe acoperisuri si la aparitia celei suprapuse. Vita de vie si floarea soarelui insa sunt omniprezente.
Apropos de industria vinului, am aflat acum ca poti recunoaste zona din care provine un vin frantzuzesc dupa sticla: dupa forma si culoarea ei. Folosesc eticheta ca si variant. Am inteles ca unii producatori de vin recurg la artisti dintre cei mai celebrii sa le design etichetele. La orice restaurant am mancat, la pranz si cina, marea majoritate a clientilor adulti au in fata paharul cu vin. Inclusiv femeile singure la masa. Da' oare n-am mai zis asta deja?
Hai ca asta am facut-o postarea cu alcooalele, in completare la cealalta de acu doua zile, vad ca... :)))

