Carcassone
Trip Start
Jul 15, 2008
1
11
29
Trip End
Jul 26, 2008
Carcassonne,
Languedoc-Roussillon,
France
Friday, July 18, 2008
Cumparam fructe si legume si observam ca are si vin. Il rugam sa ne ajute sa alegem si ne recomanda un vin dulce. Spalam niste fructe si le mancam in parculetul improvizat de langa "magazin" si ne contrazicem daca steagul afisat de catargul magazinului o fi romanesc/belgian/andorrez/moldovenesc or chadian. Cum n-are stema in mijloc oscilam ne gandim la belgian. Dar parca ala nu e negru decolorat, ci albastru mai inchis... Oh, well, I guess we'll never know... Trebuia sa-l intrebam si noi pe-ala nene de vindea acolo si ne-a imprumutat shishul sa ne feliem chestiile cand l-am returnat
1-Carcassone
. Da' eram destul de incurcata intinzand un citzit de 30 de cm inspre el peste tejghea in fata cumparatorilor. De-aia m-am si dus eu, ca sa nu fie plauzibila ipoteza de jaf armat.Toate sunt excelente, dar vinul, oh vinul, oioioi! Asa cevaaaa.... S-a dovedit a fi cel mai minunat vin pe care l-am baut vreodata. Si eu pro"vin" din regiune viticola! O aroma fantastica, galben, gros si foarte tare. Dupa prima inghititura deja imi simteam stomacul incalzit. ...aveam noi sa constatam in seara aia inainte de culcare... ca daca stiam mai devreme cumparam mult mai multe sticle, cat de platit si vama! Si nici macar nu era din cel de clasa. Vin de pays ii zice acolo, si era facut din struguri de muscat. Am invatat in Franta, asa ca novicele, incercand sa descopar cum de nu sunt un neam de alcoolisti la cata productie au si cat consuma, si ca vinul "de pays", vin de tara adica, este un nivel mai sus pe categoria vinurilor decat vinul de masa (adica "no name, low alcohol" - pe la unii de pe la originile noastre cred ca-i zice "vin de nylon"). Astia, francezii, au tot felul de reguli si standarde in producerea vinului, nimic nu-i intamplator: denumiri, clasificari, sticle, etichete, retete, metode, ustensile, struguri si cate si mai cate. Vin de table este cel mai lax in regulatii, cu cat mai sus, cu atat mai stricte conditiile. Peste vin de pays mai urmeaza VSDQ si AOC.
Pe inserat am ajuns la Carcassonne, total intampator si neplanificat, un oras fortificat, parte din patrimoniul UNESCO. Am intrat in cetate cu intentia de a servi cina, dar ne-am plimbat pe stradutele inguste, printre alte mii de turisti pana ne-am dat seama ca se face tarziu si riscam sa ramanem flamanzi. Pe poarta fortaretei intrau in numere uriase oameni deosebit de eleganti, ca ne faceam probleme ca n-o sa fim lasati inauntru, probabil
2-Carcassone
. Am aflat curand ca era "festival de la cite", tocmai era un spectacol de opera in seara asta, de acolo multimea de oameni la 4 ace care dadea buluc. Din pacate nu mai erau bilete. :( Sa nu uitam ca asta se intampla intr-un orasel ales la intamplare pe traseu. A fost impresionant, intreaga Franta pulseaza festivaluri, concerte, activitati!Am poposit in centrul fortaretei, intr-o piateta plina te terase. Ne-am ocupat locurile la masa si am trait cea mai neplacuta experienta culinara din Franta, din pacate. Am constatat de cand ne-am asezat ca "something was going on" intre ospatari, ca au ceva conflict intre ei in desfasurare. Din principiu evit astfel de medii, asa ca am vrut sa plecam. Dar foamea, faptul ca mai erau acolo o terasa plina de turisti in aceeasi oala si reclama cu felul de mancare de la intrare ne-au convins sa ramanem pe loc. Am comandat-o, era ca un fel de "friptura a la Turda"... pe reclama. Copilei i-am comandat ceva "steak", iar tac-su a fost mai precaut si a comandat un piept de pui, spre multumirea finala a tuturor, god bless his soul, ca am trait din portia lui cu totii. Portia fetei s-a dovedit a fi un steak... tocat... adica un fel de chiftea din carne tocata, un burger, doar ca fara niciun gust sau aroma. Portia mea, adica friptura "a la turda" a fost o bucata de carne cruda increstata si incalzita pe la colturi pe care am cedat-o dragului meu, care s-a sacrificat si mi-a donat puiul pe care apoi eu l-am impartit cu fetitz. Vorba aia, el haleste orice e in bucatarie, e celebru. Doar ca, dupa ce s-a chinuit cu friptura asta, care asa de rau imi pare ca nu mai stiu cum ii zice (ceva cu m(aigre?!... si din mai multe cuvinte :p ) il vad ca il cheama pe ospatar cu gravitate, fara sa ne spuna noua nimic si ii spune cu naduf aratand spre talpa despicata la fiecare inch... "Escuzemoa, je cannot monje this!!!". Avea sa afle cu surpriza mai tarziu ce a zis, nu-i venea sa creada ca asa i-a iesit din gura, din indignare
3-Carcassone
. Ii explica aluia cumva ca nu-i facuta, ala se oftica, ia friptana si o duce la bucatarie bombanind. Intre timp tragem cu totii de pieptul de pui care-i comestibil. Vine cumva friptura inapoi, arsa pe la colturi, cruda pe interior, adusa de alt ospatar. Adica aia era asa de cruda incat picura sange din ea, nu puteai s-o tai, de fapt nu intra furculita in ea. Period. Langa noi, un individ mananca biftec tartar. Intr-un fel il invidiem: macar a lui carne e tocata. Yuck! Renuntam la razboi, platim (in medie 18 euro pe portie, asta asa sa fie clar ca n-am mancat la aia ieftini si rai, doar la aia rai) si plecam cam la fel de flamanzi cum am venit. Platim unui al treilea ospatar, al nostru s-a suparat pe noi si ne ignora deja demult, cred ca are o premonitie in legatura cu bacsisul (care BTW, am aflat dupa ce ne-am intors, de la un francez aciuit in Canada nu pot sa inteleg de ce, ca e inclus in nota de plata). E o experienta care ne va taia pofta de restaurante pentru urmatoarele cateva mese. Ia uite ca mi-am amintit cum se numea specialitatea negatita: magret de canard. Si in cazul in care chiar asa se mananca, cruda, ne asumam etichetele de fiascouri gastronomice ce suntem pentru ca nu le-am apreciat.
Dar daca n-am mancat, macar ne-am distrat pe cinste. Nu-i de ici, de colo sa vezi ditamai englezoiul plin de sine si "playing sober" cum nu-si nimereste scaunul de sub fund dupa ce face cunostinta galant cu o cucoana, si se-aseaza regal si cu o bufnitura infundata cu fundul lui british hapt pe caldaramul terasei, intre mese si turisti
4-Carcassone
. Si sa-i studiezi reactia de dupa.... A fost priceless!Cetatea e superba, atat de mult, incat trecem cu vederea experienta gastronomica dezastruoasa, ramane la nivel de amuzament, si nu umbrim "overall experience".
Iesim din Carcassonne, aruncam o ultima privire de pe dealul opus, e noapte si cetatea are zidurile luminate pe exterior, trebuie sa te opresti sa o privesti. Dupa care luam curba si dispare...
Hai ca asta a fost postarea cu beutura, mancarea si barfa!
