Camargue
Trip Start
Jul 15, 2008
1
10
29
Trip End
Jul 26, 2008
Saintes-Maries-de-la-Mer,
Provence,
France
Friday, July 18, 2008
Delta Rhonului este cea mai mare delta din vestul Europei, cu o extrem de mare varietate de pasari si animale protejate si foarte rare. Aici gasesti marele flamingo. Aici traieste calul alb salbatic de Camargue - de fapt gri (cal cu pielea neagra si parul alb; ca o paranteza, cand se nasc manjii sunt negrii sau maron, insa pe masura ce cresc li se deschide parul la culoare pana cand ajung sa fie albi). Aici traieste taurul de Camargue, in semisalbaticie, in grija cowboys localnici. Este taurul care e folosit in luptele cu tauri. Ca sa enumar doar cateva.
Una din cele mai importante surse de venit pentru regiune este sarea marina
Camargue
. Valurile mediteranei reusesc sa construiasca adevarati munti de sare prin lovire a tarmului si evaporare repetata. Imi pare rau ca nu pot sa pun poze cu muntii de sare, insa merita vazute (exemple). Mi-am adus ca souvenir sare de Camargue si la doua folosiri au fost doua "overdose". :))) E sare... in primul rand foarte... sarata... Aviz...Destinatia e Saintes-Maries-De-La-Mer, o localitate micuta la Marea Mediterana, langa gura de varsare a unuia din bratele Rhonului, localitate care te duce cu gandul la un set de film western. Este o localitate cu traditie in lumea tziganilor, capitala tiganilor din Camargue, de fapt toata zona are legaturi stranse cu etnia lor. In fiecare an, aici are loc o sarbatoare uriasa insotita de procesiuni a tiganilor in cinstea Sarai si a celor 2 Marii (Jacobe si Salome) care se presupune au debarcat aici impreuna cu Maria Magdalena. De fapt de aici vine si numele localitatii.
Ne jucam un pic cu apa si nisipul pe plaja, adunam scoici (chiar gasim niste scoici sperbe), ii invidiem pe turistii care au putut sa isi permita timpul sa stea la soare pe sezlonguri si ne luam mostra de nisip pentru colectie.
Ne asezam sa luam pranzul la una din terasele lenese pozitionate perfect pe "movie set scene" care e centrul oraselului, vizavi de piata cu tarabe care incepe sa se sparga. Acolo am mancat cea mai buna paella din viata mea, pana acum, iar viteazul nostru a comandat delicatesa locala: bull-steak (se presupune ca din taur de Camargue :(), asta dupa declarata cea mai buna supa de peste care s-a inghitit vreodata de gurile noastre. Am lenevit si ne-am relaxat in acordurile de flamenco din chitara unui cantaret local
21-Camargue
. Ne mai pierdem timpul putin pe la boutiques, eu chiar cochetez serios cu ideea de a cumpara una din rochiile de flamenco (ori cum le zice) din boutiques, insa nu ma pot hotari la culoare. Pana la urma grupul insotitor isi termina gelatto si isi pierde rabdarea, asa ca plecam inspre una din multele locuri de calarie din zona. Din pacate nu am gasit deloc locuri la tur aici. Daca 4-wheeler nu s-a putut, vom merge in delta 4-legged. :)
Avem un pic de emotii, ca eu si el n-am mai pus dosul pe vre-un cal, ever, dar fetitzu e dezinvolt, mance-o mama, ca nu degeaba am trimis-o la tabere de calarie, e asa de accomplished, hihi. Ne dunam 6 oameni, noi 3 si inca o femeie cu 2 copii. Si cowboy-ul local, care e negru ca voshporul, vorba unui clasic in viata, de la cat de batut de soare e. Ni se prezinta caii, eu nu-nteleg nimic, ala a zis numele calului in franceza, eu una n-am mai auzit de asa nume, asa ca il iau de anonim pe patruped. Ne urcam pe cai, eu si copila cu casti, musai, ca vorba aia, creierii nostrii sunt tare pretiosi si trebuie protejati. Dar n-are treaba nimeni cu castile de la "office".
Si pornim la pas... E o liniste de te dor urechile, doar cate o insecta, o pasare, un fashait de iarba
1-Camargue
. Caii merg alene, stiu drumul si singuri, sunt agnostici la hatz, la batz si la calaret. Mergem pe langa un fir de apa, pe poteci inguste si prafuite, pe langa miristi. Soarele te arde, aerul e curat si e linisteeee... Nenea ala cowboy parleste cu copilusul din fata mea, habar n-am ce, ca nu pricep limba lor. Eu sunt a 3-a in sirul indian de oameni pe cai, ai mei apartinatori sunt ultimii. La un moment dat ne apropiem de sosea, tot mai aproape, perpendicular. Cowboy opreste circulatia si noi ne dam drumul la traversat, unul cate unul. Ajunsi in partea cealalta, incep sa prind din conversatia dintre tzanc si cowboy, tot mai des cuvantul "galop". Mai sa fie, astia sper ca nu-s prosti la cap! Mai unduim putin pe carare, mai cascam gura la o pasare (am vazut un si un cormoran chiar deasupra noastra, foarte aproape), cand ne trezim ca fetitzu si tat-su raman in urma, calul ei e distras de iarba de pe margine. L-o fi apucat foamea pe bietul cal, nu vrea sa se urneasca nicicum. Asteptam calul sa manance un pic si ne regrupam. Adunati toti la un loc, se produce o comotie, se dau niste palme peste kur de cal de duamna care cal nu vrea sa preia conducerea, discutii mai aprinse, iar apare cuvantul "galop" si ma trezesc in fruntea grupului dupa ce cowboy i-a tras una peste cur calului meu si al meu cal s-a miscat, recunoscator pentru oportunitate, in fata. Al meu e mai mult decat fericit sa fie primul, l-am simtit eu ca e genul de "leader" ca se tot inghesuia acolo in dosul celui din fata. Hopa, incep sa vociferez, io nu vreau galop, please, nuuuu
2-Camargue
! Trag calul de capastru sa ramana in urma altora, asta nimic. Ma tot agit acolo degeaba, aia parlesc intre ei si ma ignora. Dupa ce ii blochez de cateva ori, oprind cumva calul, in speranta ca o ia altul in fata si cand colo ei se opreau toti in dosul nostru, se prind si aia care-i baiul meu, ca-s ignoranta, si incepe tanti sa-mi explice cum poate ca plodutzul ei si cowboy vor sa galopeze si ca noi s-o luam frumusel la pas pana la lacul din fata si acolo sa-i asteptam. Phew! si Geez! Ok, hai sa mergem atunci. Ajungem la lac si belim ochii (cel putin eu) la cei doi galopand ca nebunii. Am zis oare pana acum ca acel tzanc avea vreo 5 ani? Greu de spus daca era baiat sau fata... Toate bune si frumoase, ne ajung din urma, pe cand sa se opreasca musiu calul, tzancul cade de pe sa in tufele de pe margine. Ei, uite-asa se-ntampla nenoricirile! Doar ca tzancu-i mic si rotund, cade-n iarba, se rostogoleste si se ridica imediat. Plange el, dar nu-i ranit decat la orgoliu. Il urca inapoi pe cal, dar ala plange si nu mai vrea in fata. Stau si ma gandesc, asa o comparatie, astia n-au nicio treaba cu "liability", la noi trebuia sa semnezi si waiver, sigur. Urmatoarea chestie planificata: vom merge cu caii prin apa, imi traduc francofonii familiei care m-au ajuns din urma. Apa adanca, pana mai sus de burta calului. Imi pun ei ca trebuie sa imping calcaiele in cal si sa-l trag de hatzuri constant sa nu se culce calul pe jos in apa. 'Cica a zis cowboy ca ar avea caii tendinta de a se lasa jos in apa sa se racoreasca. Ma umplu de mandrie ca e cam buna franceza familiei daca au inteles chestia asta atat de complicata si ma supun cu sfintenie sfatului. Sunt prima dupa cowboy, calul meu e un leader si un incapatanat, cum am mai zis, doar ca nu prea vrea sa ma bage in seama. Eu da-i din calcaie, trage de hatzuri, si da-i si trage, sunt intr-o miscare continua. Calcaiele imi sunt in apa, ce senzatie faina e sa calaresti prin apa, mai ca m-as racori si eu daca n-ar trebui sa muncesc atata pe calul asta
4-Camargue
. As vrea sa fac niste poze, scot aparatul, ma uit in spate si... ia uite dom'le!!!... nimeni nu mai maltrateaza calul precum mine. Toti zac, privesc, se joaca cu picioarele in apa... Intreb de ce ei nu dau in cal si nu trag de hatzuri si ai mei incep sa rada. Gata, m-am prins. M-au fraierit, cowboy nu se stie exact ce a zis, oricum, ei s-au amuzat grozav de activitatea mea si de mirarea potentiala a calului meu. Iesim din lac si mai mergem la pas o vreme, dupa care grabim pasul. Cred ca trap se numeste asta. Sarim in sa ca mingile. Fetitz rade, cica tzupai cu picioarele caracanate si arat tare caraghios. Si io care chiar incercam sa fac ceva acolo, cum am vazut eu la altii la teveu. De tac-su ce sa mai zic. Cred ca il injura bietul cal in gand, ca-i dublu ca mine si tot ca o minge sare si el.Se vede un grup de flamingo pe un lac langa parcul ornitologic. De-odata, pe firul apei vedem o vidra la treaba! Iar pe stalpii gardului pe langa care trecem la intoarcere sunt mii de melci catarati! Dupa doua ore de calarie ne intoarcem la baza. Ne dam jos de pe cai si, oh! my! god!, ce ma doare intre craci. Si picioarele imi sunt amortite. Mergem cracanati (eu si tat-su, ca fetitz n-are treaba) la masina. Wow ce deconectare! Toata civilizatia a ramas undeva la cativa ani in urma, parca! La fel si tot ce-a fost si ce e planificat. Ne felicitam acum ca nu am gasit 4-wheeler...
