La Ciotat, Cassis
Trip Start
Jul 15, 2008
1
6
29
Trip End
Jul 26, 2008
Cassis,
Provence,
France
Thursday, July 17, 2008
Ovcors ca e superb, ce si credeam!, ne intampina un golf plin de ambarcatiuni (cred ca jumate din ambarcatiunile de lux si de recreere din lume sunt ancorate pe Cote d'Azur, really) pe o parte, cafenele cu terasele impanzind trotuarul, pe cealalta. Dar dupa ce ne invartim un pic si nu gasim plaja nicicum, intram sa intrebam la informatii turistice (apropos, cele mai bune experiente le-am avut cu ei, nu trebuiesc ocoliti, au foarte multe informatii, pliante, pot face rezervari, tot felul). Eu raman cu fetitz in masina, se aseaza ea la volan si "merge cu masina" pana vine tac-su si ne spune ca a primit directii inspre o plaja buna, La Coitat, care e o alta statiune mai in fata pe traseu
Seyene-sur-Mer
. Ne-a zis tipa cantarind barbatul "You're gonna love that!" Merci, deja ne grabim!
Trecem prin Toulon, unde nu oprim, si, cu vant din pupa, inaintam spre La Ciotat. Incepe foamea sa dea tarcoale, ne abtinem. Vom lua acolo si micul dejun, asa cum se cuvine. Yupeeee! Abia astept sa servesc clasicul mic dejun frantuzesc: croissantul si cafeaua. Intre noi acuma, ma cam enerveaza ca n-au Tim Hortons pe-aci si ma stramb atat de urat cand imi sorb cafeaua incat ii e jena familiei cu mine in public. Incercand sa dau pe gat expresso-urile lor, cand am cu ce, le inmultesc adaugand cate o cana de lapte... dar cum sa te simti francez sau macar imersat o fi necesitand sacrificii, ma judec eu, ma supun cu bucurie. Undeva aproape de finalul calatoriei am descoperit si eu ca poti sa nu te chinui, adica poti comanda si cafea simpla cu lapte, doar trebuie sa zici "cafe ole!", pe scrise e "cafe au lait"! :D
Trecem prin cateva alte localitati estivale delicioase, insa ne tinem tari pe pozitie. La Ciotat, au zis, La Ciotat va fi! Daca e cu recomandare...
Intr-un final, un pic inainte de 11 si cu matzul lungit de foame, coborand o panta, iata!, vedem statiunea jos in vale
La Ciotat
. Intr-un golf al Mediteranei, terminata la capatul celalalt cu un muntzisor ce iese direct din mare, inundata de soare. Dupa putine ezitari, luam soseaua care desparte trotuarul cu cafenele si restaurante de plaja. Pare frumos, insa nu prea vedem bine de foame, dar sigur, sigur, dupa ce mancam va fi cel mai frumos.Problema e ca noua deja ne e foame de mic dejun american, adica oo si bacon, aproape de brunch acolo, s-a dus baba cu croissants undeva pe la jumatea drumului! Acolo unde noi am zis "tot inainte" in loc sa oprim. Si tot problema e ca, dupa ce parcam, aia ne iau de extraterestrii cand ii intrebam de oo si-alte consistentze. Luam intr-un final croissantul si cafeaua, insa plusam cu clasica bagheta franceza cu chestii prin ea, bagheta care, vom constata in curand, e "highly available" si de nelipsit de la toate pravaliile cu de-ale gurii si, de cele mai multe ori, un accesoriu de un metru in plimbarile francezilor, cam ca umbrela la engleji. Sa nu-i apuce foamea pe drum?! In timp ce mancam, incepe sa se ridice, incet, ceatza de pe ochi...
Suntem la o terasa, peste drum de plaja. Foarte interesant si amuzant ni se pare ca pravaliile de pe partea asta au terasa si vizavi, pe trotuarul de langa plaja, iar chelnerii jongleaza in traficul local peste drum cu tavile, livrand comenzile
La Ciotat higher
. Nah, daca stiam stateam acolo, langa plaja, dar am crezut ca alea mese si scaune-s acolo sa admiri orizontul!Terminam de mancat, mai lenevim un pic, dupa care ne pornim la plaja. Din pacate (pentru noi) asta e o statiune ca Mamaia, e destul de aglomerat, dar nu e ce ne asteptam. Ne asteptam la ceva mai cochet, cu mai mult sharm si personalitate, cumva... Pe plaja, ne intindem rogojina, dar nu ne putem convinge sa ne luam locurile pe ea. Ne tot jucam cu picioarele in apa la mal, dar nu ne putem hotari sa ne dezbracam la costumele de baie. Dintr-o data, ni se pare ca nu mai vedem frumuseatea excursiei. Acolo, intre francezii tolaniti la plaja, cu sacose, colaci, copii, rogojini si lotiuni de plaja, hiiiii, unde-i Franta? Si ne vine idea: hai sa plecam mai departe!
Oricum, inainte de a pleca inca nu stim unde, decidem sa fim fair si sa dam o raita pe toata lungimea falezei, poate nu suntem noi unde ar trebui. Mergem pana la muntele care iese din mare (si care se numeste La Bec d'Aigle, adica ciocul vulturului), unde e capatul drumului. E o statiune clasica de litoral la suprafata, fara nu ne face nimic cu ochiul din peisaj. Aici se construiau vase, iar macaralele de langa "ciocul vulturului" inca stau marturie.
O fi plaja frumoasa si cu nisip, dar e prea aglomerata
La Ciotat highest
. Nici macar faptul ca are cel mai vechi cinematograf din lume, sau ca e locul unde fratii Lumiere au prezentat primul film, nu ne face sa avem vibratii mai profunde si sa dorim sa stam mai mult. Decizia de a merge pana in capatul falezei inante de a pleca se dovedeste deosebit de inspirata. Exact acolo e un alt punct turistic si ni se recomanda sa mergem in statiunea urmatoare, Cassis, dar sa o luam pe un drum scenic. Suntem asigurati ca nu vom regreta. Desi dupa cum a fost de sigura cealalta de vom "love it" pe plaja asta, suntem un pic mai sceptici. Oricum, este exact ce doream, suntem decisi sa evitam autostrazile atat cat se poate.
E tare funny ca urmand indicatiile celor de la punctul turistic, ar trebui s-o luam pe una din stradutele pe care abia incap doua masini, de fapt una si jumatate. Dar straduta care arata descurajant. De fapt ne si intoarcem de vreo doua ori de la bifurcatie, de teama ca vom ajunge din greseala in ograda unor localnici, nu ducea deloc a drum public. Noroc, iarasi, cu sensurile giratorii, ca poti sa le faci pana cand te hotarasti pe care strada iesi. Recordul in calatorie a fost de patru!
Pana la urma ne luam inima in dinti, si partea francofona a familionului isi pregateste scuzele pentru cazul in care drumul ala e de fapt driveway-ul unui om, si ne lansam pe drumeagul care presupunem ca e intr-adevar Route de Cretes
La Ciotat last glimpse
. A fost unul din cele mai frumoase trasee pe care le-am facut vreodata cu masina, nu pot decat sa-i multumesc fetei de la info-turistice ca ni l-a sugerat. S-a dovedit ca era drumul care trebuia si vreo 30 km am fost in extaz, iar. Era plin de biciclisti care faceau traseul (de fapt toata Franta e plina de biciclisti), curajosi. Noi ii terminam psihic pe soferii din urma noastra, ca pana iesim din La Ciotat, drumul e atat de ingust si captusit cu case pe margini, incat soferul nostru trage cat se poate de tare pe dreapta, pune frana si inchide ochii de cate ori trecem pe langa alta masina. Aia care trec pe langa noi in sens invers, insa, nu au nicio apasare, parca sunt singuri pe sosea. Oare chiar ne vad?
Urcand din La Ciotat, pe serpentinele in ac de par, lasam in urma o panorama de carte postala, la fiecare curba tot mai departe. Cladiri minuscule, multa verdeata, plaja si albastrul marii, stanca din capatul La Ciotat ("orasul"). La fiecare curba vrem sa oprim masina, sa ne mai cufundam putin in priveliste, La Ciotat arata mult mai frumos asa in perspectiva decat mi s-a parut din interior. Ne apropiem de varf cu regret ca s-a terminat frumusetea asta de drum, dar surpiza ne asteapta abia pe partea cealalta!
Route de Cretes
Este "breathtaking"!!! De pe stancile abrupte care ies din mare si pe care serpuieste soseaua, se vede Cassis, la vreo 15 km la baza muntelui. Noi suntem sus, cocotati pe stanci, iar la picioarele noastre se intinde paradisul.
Apa e albastra, cu broderii verzi inspre margini, golfuri si yachturi care lasa dare albe de spume in urma lor, plaje, si fiorduri... Iar intr-unul din ele, Cassis, cu casutele microscopice catarate pe stanci. Oprim la punctele de obsevatie a caror locatie este decise in asa fel incat impactul peisajului sa fie maxim, ne pierdem in visare, facem poze... doar ca pe mine m-apuca la batranete raul de inaltime, constat, mai nou. Exact ca la Grand Canyon imi vine sa ma lipesc de munte, intinsa pe burta si abia reusesc sa apar si eu in cate o poza, cu moaca atat de crispata si frangandu-mi mainile, ca m-apuca rasul acuma cand vad pozele. Dar sentimentul a fost ingenuu.
Coborarea pe partea Cassis e mult mai spectaculoasa decat urcarea, curbele mai stranse, iar privelistea e DE VIS.
Intram in Cassis, in final, si dupa multe incercari nereusite de a gasi un loc de parcare, ne aventuram pe una din stradutele inguste (devenim din ce in ce mai curajosi, nu?) si aproape de varf, in cartierul rezidential (de fapt cartier de vacanta) gasim un loc de parcare
1-Route de Cretes
. Ne rostogolim la vale pana in centrul istoric. E cald si soare, plantele exotice te inebunesc de cat de inflorite sunt si ce culori superbe au.
Dar descoperim ce-i cu greierii. Oh, n-am zis de "greieri" inca. La inceput am crezut ca-i coincidenta! De cand am ajuns in sudul Frantei, acolo unde e liniste, de fapt nu e din cauza acestor greieri care canta. De fapt bazaie. Cel putin asa credeam noi, ca sunt greieri. Aici insa, intre casele de vacanta, prin mimoze si palmieri, zgomotul e asurzitor. Pulsant! Unde mai ieri imi faceam planuri pentru o casa de vacanta si consultam in Nice panouri de real-estate, acum mi-e mila de bietii turisti ca trebuie sa traiasca in harmalaia aia nesfarsita de bzzzz-bzzzzz-bzzzzz-bzzzzz-bzzzzz de la milioanele de goange, bzzz care nu se termina niciodata, sub nicio forma. Zgomotul e asurzitor, sunt atat de multi! Pana la urma ma conving vitejeste ca se obisnuiesc cei din vilele cele frumoase cu goangele si nu le mai aud, cu siguranta!
Cadem cu totii de acord ca sunt musai niste insecte in copaci, dupa sursa zgomotului, sigur nu sunt greieri. Mai traziu aflam ca se numesc "cicada" si ca zgomotul il face funduletul lor. :))) Ramane sa descoperim next ca sunt pline tarabele de suveniruri de cicada, ba unele, din portelan si cu baterii, mai fac si galagia de rigoare
2-Route de Cretes
. What the...? Acolo, suvenirurile astea ni s-au parut kitschuri, acum insa imi pare rau ca n-am cumparat si-o cicada-kitsch... Daca aduceam una vie riscam sa dezvolt cine stie ce grozavie a la "asian longhorn beetle", asa ca m-am limitat la nisip. You'll se why...Coboram in oras, e o perla, stradute pavate, fatade demne de reprodus in picturi, flori in geamuri si obloane colorate, boutiques, terase pe trotuar, toate in semicerc in jurul plajei si a docului de ambarcatiuni de vacanta.
Plaja e din pietricele, dar foarte marunte si rotunde care, destul de ciudat, nu sunt deloc incomfortabile. Ne "frolick" si-aici un pic pe mal, adunam niste pietricele pentru colectia mea de "nisipuri", mancam ceva pe o terasa, ne plimbam prin orasel, ne holbam pe la Bireknstocks si ne facem planul ca data viitoare cand gasim ii cumparam fetei, la fel si cu shalvarii (ori pantaloni mc hammer, cum s-or numi ei) care se poarta "like crazy" pe-aici. Facem poze la balcoane, ne intindem ciolanele la soare pe treptii de la plaja, admiram cetatea veche de pe munte, ba gasim si o parfumerie in care se vinde parfumul din butoaie de sticla transparente (zice-se ca aici se faceau parfumurile pentru regina). Oricum, cand vad atata cantitate de parfum, parca nu pot concepe ca poate sa si miroase frumos. Dar chiar miroase, pacat ca eu nu prea suport mirosul de parfum...
Si e timpul s-o luam din loc, cu cea mai mare parere de rau. Totul pare atat de demult... ieri, azi inainte de drumul pana la Cassis, care, impreuna cu pierdutul vremii prin frumosul orasel ne-a deconectat complet de tot si toate cele dinainte. Pfuuuh, Canada pare dintr-o viata anterioara
3-Route de Cretes
!Nici nu ma mir ca nu gasesti parcare aici.
Inainte de a pleca, mergem sa vedem plaja de la calanque, macar atat daca nu avem timp pentru excursia cu vaporasul la calanques. Calanques sunt ca niste fiorduri, unde marea a sapat in interiorul stancii de pe uscat, sunt superbe, iar zona Cassis e plina de ele...
Ce diferenta mare intre doua statiuni la asa mica distanta! Cu siguranta e tara in care se gasesc de toate pentru toate gusturile si asteptarile! Pai nu-i bine asa?
