TravelStream™ news feed for member _mqqm_ on TravelPod's free travel blogs service http://www.travelpod.com/syndication/rss/_mqqm_ en-us Copyright ©2009 TravelPod.com Wed, 17 Sep 2008 23:53:27 -0400 http://www.travelpod.com http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1217126040/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1217126040/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1217126040/tpod.html Wed, 17 Sep 2008 23:53:27 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Cluj-Napoca, Romania

:(

Necajala mare, back to business. Pe langa ca trebuie sa imi rezolv 1000 de hartii, am mai accpetat sa si lucrez la job fo douaj de ore in cele 3 saptamani. Si am si "surprize" pregatite, asteapta numai.

Dar inainte de a mi se taia apetitul de veatza de tot, hai sa trag niste concluzii, repede, repede.

O vacanta in care am mancat croissant si pain au chocolait in fiecare zi si crepes aproape in fiecare zi, nu-i de invidiat?

Cand am constatat ce vreme superba am avut si ca nu a fost un nor, am avut amandoi o revelatie: putea sa ploua? Ce am fi facut atunci? In tot timpul asta nici macar nu ne-a trecut prin minte ca ar fi si asta o posibilitate. Nu a plouat, nu a fost innorat nici macar o zi.

Franta a fost fermecatoare si surprinzatoare de multe ori, foarte bine primenita pentru turisti, si asta nu doar in Paris, ci in oraselele de aiurea in care te decideai sa intri.

Totusi, la cata zumzaiala e in zonele turistice, e depresant sa vezi ca in rest, pe strazi nu e aproape nimeni.

M-am indragostit de sudul Frantei, parizienii mi s-au parut cam reci, de cateva ori mi-am chiar amintit de origini. Si nu intr-un mod placut. Doar ca pentru ce are de oferit Franta, e normal sa fii dispus sa treci cu vederea foarte multe. Si pana la urma urmei noi ne ducem acolo, ii luam cu asalt si le dam vietile de zi cu zi peste cap.

Ce as schimba, daca ar fi sa plec acum, iar? As lua biletele de plecat cat mai incolo, alea de ieri, de obicei iti ia mult mai mult decat iti planuiesti si cateva zile la dispozitie in plus nu strica nimanui. Nu exista... acolo am terminat, acum ca sa mai fac in ultimele cateva zile! Intotdeauna gasesti ceva interesant.

In rest as merge la fel, tot fara rezervari, fara plan rigurod si cu un ghid bun de calatorie si o harta in buzunar. Oh, si as cumpara mult mai mult vin sa aduc cu mine. :)))

Si sigur nu m-as duce la origini de acolo, sa nu-mi stric cheful si frumoasele amintiri, sa le pastrez proaspete cat mai mult timp.

Am facut atatea poze si eu si fetitz, asa ca uite ca am sa pun aici toate miscellaneous pe care le-am adunat. In general geamuri si flori, ca-i pacat de ele.

Acum va trebui sa-l corectez pe domnul blog, ca m-am apucat sa-l recitesc si vad ca-i jale... din viteza si fara a verifica niciodata nu ies treburi bune din prima. Am sa mai si updatez pe ici pe colo, cand mai prind niste timp, ca-i treaba multa cu blogurile astea... job la timp plin... adica nici n-am mai ajuns sa triez, organizez, identific si numesc poze, sa le tes prin text cum ar trebui.
Si parca vad, il dau la editura, adica la colegii de calatorie si s-apuca aia sa taie si sa adauge, vai de capul si de timpul meu pierdut. Foarte multe poze deosebite nu le-am putut pune din cauza ca erau cu personaje si eu nu pun poze private in public... poate alta data
Asa ca il declar doar ciorna in faza asta..

A fost fain, si acum ca am scris blogul m-am mai apropiat odata de trecut. Imi pare acum atat de rau ca Italia nu am bloguit-o...

La revedere, asadar, pana la turul Spaniei si Portugaliei care e urmatorul pe lista! Recesiunea permitand! Si multumesc pentru rabdare.

Si-am incalecat pe o sa...

Din perlele de romana ale fetei:
"cand am fost pe dunarea" - adica pe Duna lui Pilat
"Banuiesti cu mine?" - adica pui pariu?
"Hai sa ne facem fricuroase in poza asta" - adice sa facem pe speriatele in poza
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1217125260/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1217125260/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1217125260/tpod.html Wed, 17 Sep 2008 23:38:05 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Milan, Lombardy, Italy

Postarea fara poze, de oameni cu vacanta incheiata... :((((

Ajungem in Malpensa, gasim cazare la un Best Western, cu piscina si tot tacamul. Cui insa ii pasa, ca e noapte, dimineata la 6 plecam. Ne reorganizam bagajele pentru calatorie, impartim alcoalele, souvenirs si achizitii noi, limita de bagaj e redusa, ca la zboruri locale, pregatim haine, curatam masina. Intrebam la receptie de un restaurant, ne-ajunsa foametea iar. Suntem intr-un satuc, nu mai avem nici un chef sa scoatem masina si sa ne pierdem pe-aici cautand ceva mai acatarii, asa ca orice gasim, face.

Ni se spune de o pizzeria, foarte aproape, foarte buna si foarte ieftin. Gasim un restaurant urias, arhiplin, cu gramezi de ospatari forfotind ca albinele in toate partile. In holul de la intrare, in dreapta, un nene invarte aluatul in aer, il intinde, il orneaza, il pune in cuptor. E singur la toata marea aia de musterii, dar nu pare stresat deloc. Ne masoara din cap pana-n picioare, ne saluta. O tanti, in stanga, la casa de marcat ne intreaba ce dorim, e ca o matusa de treaba, alegem, intamplator, o pizza specifica si purtand numele restaurantului, "la ruota". Platim si asteptam sa fie gata, nenea invarte pizza, o pune in cutie, luam cutia si plecam. Dupa ce iesim, cand ne uitam la cutie, e haiul lumii, pe capac e un portret a unei fete si al unui baiat frumusei si subtirei, care se hlizesc la noi si culmea-i ca noua ne par cunoscuti... Dupa o secunda de gandire, realizam, ca sunt nenea batranel care invarte pizza si tanti plinuta de la casa, dar cand erau tineri. Faina ideea, ce mult mi-a placut! In camera mancam pizza, care e delicioasa, si picam la datorie.

Dimineata la 6, trezirea si la aeroport. Pe autostrada ne pica fisa, trebuia sa facem plinul la masina inchiriata inainte de a o preda si am uitat. Dang! In primul rand ca habar n-avem unde e o pompa, in al doilea, daca e ca in Franta, adica era greu de tot sa gasesi o pompa deschisa in weekend sau seara/noaptea/devreme, suntem in big trouble. In plus, avem 10 minute sa ne abatem, dup-aia devine riscant cu timpul.

Iesim, nu pare ca gasim nimic. Nu-i nimeni pe drumuri, doar niste indivizi livreaza marfa, habar n-au, nu sunt din zona. Cand in sfarsit gasim o pompa, functioneaza doar cu cash bagat la pusculita sau cu credit card. Cum credit cardul nostru nu vrea masina sa-l proceseze si noi avem doar doi de 5 si un 50 de euro, bagam de cei 10, urca acul un pic si renuntam, $50 e prea mult, cine stie cum functioneaza inventia asta daca nu intratoata benzina. Si nu-i nimeni pe-acolo sa intrebam.

Ajungem la aeroport, predam masina, platim ceva acolo pentru benzina lipsa, pana la urma ne-am stresat degeaba, ala nu vrea sa stie de accident, zice ca nu conteaza, asa ca e usor totul. E usor si la check-in, ne ducem la poarta, care pentru zborul de Tarom e in subsol undeva, intr-o sala, fara nici un loc de sesezut si asteptam. Se face vremea, ne imbarcam, ne luam adio de la excursie si decolam...
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216865580/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216865580/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216865580/tpod.html Wed, 17 Sep 2008 13:13:56 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Grenoble, Rhône-Alpes, France

Alegem Grenoble ca urmatoare destinatie. Coincidenta, urmatoarele doua orase sunt foste gazde ale jocurilor olimpice de iarna, ceea ce spune multe despre zona in care urmeaza sa intram.

De niciunde, incep sa se contureze muntii la orizont, Alpii francezi, mari, impunatori, din ce in ce mai aproape si cu piscurile ninse. Grenoble e un orasel simpatic si dragut la poalele Alpilor, care a gazduit o olimpiada de iarna in 1968. Asa cum deja ne-am obisnuit, centru vechi, terase pe trotuar, zone pietonale, magazine, turisti, cladiri istorice (deja dupa cum descriu cred ca e clar ca ne-am umplut rezervoarele informative si ca e timpul sa ne intoarcem acasa si sa luam o pauza. Ca vorba aia, cei de la Tarom oricum mi-au raspuns si mi-au spus ca daca modifica data platesc penalitati, penalitati care faceau dublu pretul biletelor. Asa ca am renuntat, desi chiar bine ne-ar mai fi prins o cura la mediterana pe plaja, de data asta!

Pe munte, este o fortareata, Bastille, cu o serie de drumuri subterane, la care se ajunge cu "bulele". Bulele sunt un set de 4... bile de sticla, un fel de teleferic, care te duc sus la fortificatii. Dupa cum constat astia din zona asta a Frantei au tot felul de mijloace de transport fun.

Am vrut sa mancam in centru la o terasa, dar ne-am pierdut rabdarea cand am vazut ca nu mai vine nimeni sa ne intrebe de sanatate si noua ne crapa matzul. Asa ca ne-am ridicat de la masa si-am plecat. Mai incolo am gasit o terasa foarte cocheta pe un colt, asa ca am ramas acolo. Am comandat si asteptam, cand, dupa colt, la intrarea de pe straduta cealalta a restaurantului a optrit un taxi si o femeie cu un copil si-o bagheta au coborat si-au intrat in restaurant. A venit si papa, ne-am tot distrat ca bagheta servita era din aia adusa de tanti, si, pe cand ne faceam planul sa platim, observam ca baietelul din taxi i se adresa chelnerului cu "papa". Bec filand. Cand am vazut-o si pe doamna cu bagheta, de data asta fara bagheta si cu sort, ni s-a aprins becul de tot. Iata cat de aproape eram noi sa ramanem nemancati, noroc c-a venit marfa dupa ce am comandat...

In drum spre teleferic trecem printr-un parc si nu ne vine sa credem: intregul spatiu verde e acoperit de oameni. Care stateau pe iarba si petreceau, care cum puteau mai bine, cu vinul, cu berea, cu cosul cu merinde si paturica. Atat de multi ca aproape se atingeau unii pe altii la coate si spate, in grupuri care nu aveau tangenta unele cu altele. Si erau imbracati elegant, femeile cu rochie, barbatii cu camasi... Oricum am fost surprinsi de priveliste si de idee.

Am gasit bulele, am urcat la Bastille de unde am vazut panorama Grenoble-ului (tot intr-o "panarama" am tinut-o pe-aici prin tripul asta). Am intrat pe un tunel care parea ca nu se mai termina si cobora in inima muntelui, insa dupa o vreme am urcat inapoi, fiind nepregatiti (haine, lanterna) si avand amintirea dunei lui Pilat la urcare. Vorba aia, acolo am invatat ca daca o sa cobori mult, ai de urcat la fel de mult (un fel de what goes up, has to come down, doar ca pe invers).

Intre timp s-a facut seara, jos in oras, peste rau, in parc a inceput un spectacol de muzica "live", se aude si aici sus foarte tare, chiar si aplauzele. Probabil ca de-aia ies oamenii pe iarba cu cina si glajutza dupa ei.

La capatul bulelor e un restaurant si un bar. Mai zabovim un pic acolo si luam bulele inapoi in oras.

O bijuterie si orasul asta!
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1221005220/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1221005220/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1221005220/tpod.html Tue, 16 Sep 2008 17:09:42 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Paris, Île-de-France, France

Bonjour, Paris!!!
Dis-de-dimineata, plecam la Metro (aka subway/tube/metrou), care e, intr-adevar, la cateva minute de hotel. Ne luam metro-pass pe 2 zile, o harta a liniilor de metrou si ne lansam inspre centru. Reteaua de metrouri te duce oriunde, este extrem de bine pusa la punct, cu coduri de culori, cu semnalizari si harti. Cu parcarea prin Paris e aproape ca in Bucuresti, masini pe trotuar, peste tot. Mai bine luam metroul aseara!
Coboram la Chatelet. Prima impresie e ca orasul e impanzit cu "secret service agents". Suntem inconjurati de indivizi la costum, tunsi scurt si cu ochelari de soare. Intr-un tarziu, cand observam ce multe femei sunt la patru ace, realizam ca bietii 007 sunt oameni ai muncii prin centrul Parisului si provin de prin buildingurile alea. E o diferenta foarte mare intre tinutele lor de lucru si ce vezi prin downtown Toronto cand bati strazile in timpul programului. O alta observatie e ca e cam frig la umbra, si ca, desi e vara, oamenii au cu ei cate un sweater, o jacheta. Asta dimineata devreme, ca inspre pranz caldura umple strazile Parisului si e chiar placut.

Cum incercam sa ne orientam, oportunitatea opreste langa noi la un semafor: un tour-bus. Francofonul nostru ii sare aluia in usa din fata si incepe sa bata in ea sa-l intrbe pe sofer unde-i statia, iar eu si copilul ne facem ca el nu-i cu noi. Soferul, foarte degajat ii spune sa urcam acolo, asa ca brusc "il recunoastem". Asa ca hop intr-un "big red bus", autobuzul de tur turistic. Am luat bilet, si-ala e pe 2 zile, hop-on/hop-off cum doresti in oricare punct turistic, am primit harti si ear-buds sa ascultam ghidul.

Asa cum am mai spus, e cea mai rapida metoda sa primesti un "overview", mai ales cand zona de vizitat e intinsa. Dupa un tur complet ai o imagine mult mai clara a zonei, a obiectivelor, a distantelor, poti sa-ti planifici mai usor si mai eficient vizita. Ne implantam "castile", ne instalam la deck, selectam engleza si volumul si imi pregatesc aparatul de fotografiat. Apoi asa ceva numai mie mi se putea intampla! ma apuca rasul si acuma... cardul e plin, nu mai am loc de nicio poza, ar trebui sa sterg din ele, doar ca nu se poate! ;) Spre fericirea mea temporara, avem aparatul copilei, o chestie de 8mp nout, care insa face poze tare crapy, comparativ cu batranelul meu. Dar n-avem de ales.
Cum asteptam sa plece busul din prima statie, la magazinutul de suveniruri de pe trotuar, zarim prima imagine "nostalgica" din calatoria asta: o tiganca din Romania, printre vederile si kkcelele de pe rafturile ambulante. Si asistam, ba si facem poze la o scena penibila: iese vanzatorul si o priveste circumspect... de unde esti? Aia mustaceste. Ala... din Romania? Aia... da. Ala se intoarce pentru o secunda, aia baga sub fusta un jup de vederi. Asa de-a dracu' doar. Welcome, ne era dor! I-am facut si poza eroinei, ofer contra recompensa. :) pst: e ultima din albumul asta! ;) Aia e prima noastra poza de pe tur-bus din Paris.

Am inceput turul de la Bastille, apoi am trecut Sena la Notre Dame, apoi am mers inspre Musee Orsay, am trecut Pont Neuf inspre Opera (geez, aseara cat l-am batut in nord si sud!) care e una dintre "landmarks" preferate ale mele din Paris si galeriile Lafayette, apoi am luat Champs-Elysees pana la Arcul de Triumf, Place de Concorde, inapoi apoi in sudul Senei la Trocadero, Turnul Eifel, pe bulevardul Invalides, apoi Louvre, parcul Louxembourg, Panteonul. In zare, in sud se vede solitarul Tour Montparnasse, singurul sky-scrapper din Paris, o decizie pe care au luat-o edilii cand turnul acesta a fost gata, a fost sa nu mai permita cladiri atat de inalte in centrul Parisului. Chapeau!

Cafeneaua Trocadero, cafeneaua Operei, cafenelele de pe Champs-Elysees si multe alte cafenele anonime, dar la fel de sharmante (poate doar mai iefitne) impanzesc centrul Parisului, clientii stau la terasele de pe trotuar aliniati inspre drum, de obicei, privind trecatorii si soarbindu-si cafeaua, bandu-si vinul, mancandu-si crepa sau mai stiu u ce altceva, depinzand de ora zilei.

Toate landmarks sunt uluitoare, realitatea nu se compara cu nicio poza sau album, dar multimea nebuna de turisti care e in continua fuga de la un obiectiv la altul si cozile nebune la temperatura aia ne-au facut sa nu prindem aderenta prea mare de Paris. As adora sa-l pot vizita camuflata in multimea parizienilor, dar, din cauza turistilor, e un pic cam comercial si foarte aglomerat.

Dar Parisul e mult mai mult decat landmarks. E uluitor ce efect are asupra omului si numai plimbarea printre cladiri, zacutul aliniat pe terase la cafe-uri, vizitatul targovetilor cu suvenirs si picturi de pe Senei, privitul vaporaselor de pe mal sau de pe poduri, care poduri sunt absolut superbe, fiecare in parte merita studiat, lampioane de iluminat strada facute acum sute de ani. Ne facem planul: diseara vom lua un vaporas pe Sena sa vedem tot centrul iluminat de pe rau... Voi lasa pozele sa vorbeasca despre obiectivele turistice, in timpul in care eu o voi lau pe aratura cu barfa.

Prima vizita e la Turnul Eifel.
[
Acolo e jale de cozi si inghesuiala, daca ne hotaram sa urcam, nu mai facem multe azi. Sunt musuroaie de turisti la fiecare picior al turnului. Si cozi serpuinde la bilete. Asa vrea copchilul, deci ne asezam cuminti la coada. Pana si la buda stau 45 de minute sa intru, bine ca m-am dus din prevedere, ca altfel imi trebuia scutec. Oare de ce intotdeauna cozile la buzile barbatilor sunt inexistente, cand ale femeilor merg in jurul blocului. De fapt, in Franta am vazut, nu odata, femei iesind de la barbati. Nu mai spun ca tanti care face curat, isi pune tzantzosa semnul de "facem curatenie" in usa (asta dupa ce a chemat security :D) si se-apuca tacticos sa "munceasca". Apaaaai... n-am mai pomenit asa ceva. Sunt fo 40 de cutii de buda si nu mai poti folosi nimic pana nu termina ea curatenia. Si nici nu se grabeste deloc! Asta fiind singura buda de la turnul Eifel e lots of fun! De fapt, in Paris mi s-a intamplat adesea sa vad oameni la job care faceau ceva fara nicio legatura cu jobul, de obicei povesti de kiki cu cate un coleg sau prieten, ciudat sentiment, un deja-vu.
]
[
Cand credeam ca nu poate fi mai bine de-atat, apar si tigancile noastre in fuste crete in peisaj. La asa inghesuiala de turisti nici ca puteau lipsi! Umbla doar in grupuri si din cand in cand se agata de cate un turist. Peste tot afise cu "be aware of pick-pocketers". Ma cam enervez... E clar ca alea's niste nemernice la job si le merge business-ul. Oare comuniatea de romani corecti si cinstiti din Europa nu poate sa ia atitudine? Sa se dezasocieze de ei, sa-i blameze si sa ceara o conlucrare de a planui o rezolvare a problemei, macar in urmatoarea generatie? Ei, macar noi stim cine-i "the enemy", cand trec pe langa noi, strangem de geanta, dar sunt multi turisti care habar n-au. Bine macar ca nu i-am vazut pana acum prin restul excursiei! Clocotesc si-mi vine sa le zic vreo doua. Copila e uimita. Degeaba pretindem ca noi nu avem nimic in comun cu delicventii astia... Cu riscul de a imi crapa capul cu oua stricate, politica strutului nu-i ok si nu pot sa inteleg de ce nu face nimic diaspora cinstita, guvernul Romaniei si CE.
]

En fin, stam vreo 2 ore la bilete, inca vreo juma de ora sa urcam. Doar la primul nivel, ca sa urci pana in varf mai trebuie sa stai la coada inca o ora, doar ca acum e inchis ascensorul acela. E impresionanta vederea chiar si de aici. Ne invartim de jur imprejur pe platforma, privim Parisul de sus in toate punctele cardinale, cumparam niste suvenirs de la boutique si, ghici? Dupa vreo ora ne punem la coada la coborat! Toata afacerea a durat cam 4 ore.

Asteptam tour-bus sa plecam. E pe inserat deja, plecam sa vizitam Notre-Dame. Acolo tocmai e slujba, orga canta, in mijloc preotul isi vede de ale lui si niste adolescenti stau la coada la microfon si recita cate ceva, asta in timp ce pe laterale turistii foiesc, fac poze, filmeaza, admira tablourile, arhitectura. Unii raman sa participe la slujba. Chiar langa peretii catedralei sunt in curs spovedanii. Fetitz doneaza niste banuti si primeste o lumanare pe care o aprinde.

E tarziu deja si e timpul sa plecam la hotel sa ne schimbam pentru cina. Misto de tot, in metrou pe linia noastra n-au aer conditionat, deloc. Si e o calduraaa. Sesizam un contrast urias intre fetele mohorate si plictisite ale calatorilor din metrou, locuitorii si fetele incantate si atitudinile exiberante ale turistilor. Desi, daca ii intrebi ceva pe strada pe parizieni, toti incearca sa te ajute. Chiar si daca nu vorbesc engleza. Cel mai amuzant mi s-au parut cei care vor sa te ajute cu orice pret, adica si daca nu stiu unde e ce-i intrebi. Mai intreaba si ei pe altcineva care tocmai trecea pe acolo, nu te lasa si nu-ti spun ca nu stiu. :)))

Ne intoarcem in centru dupa ce ne pregatim, luam cina.

[
Francezii sunt foarte stricti cu orele de masa! Cand e ora mesei, e ora mesei si nu e o idee buna sa te-apuce bautul cafelei sau a unei racoritoare sau desert, iar cand e intre mese de multe ori nici nu servesc mancare. Asa ca daca nu esti atent ti se poate intampla foarte usor sa ramai flamand (de restaurant, ca o bagheta cu ceva gasesti oricand). Si sa revin la pret, dupa ce am bantuit prin toate cafenelele, cu o placere deosebita, mi s-a intamplat intr-un singur loc, pe Champs-Elysees, sa ma ridic de la masa si sa plec, cu toata jena, din cauza pretului, un expresso mic la 9 euro. Dupa ce am verificat si verificat lista de preturi, am ajuns la concluzia ca, oricum, expresso e prea dureros pentru noi ca sa platim 9 euro pe bucata (si noua nici nu ne place paparaia lor, ca-n bancul ala :))). Si daca tot suntem la capitolul incomfortabile, o mai scriu pe-asta sa ma scap si gata, totul va fi roz iar peste cateva randuri: am mai patit inca o magaoaie la Haagen Dazs, si astia m-au pierdut de clienta forever... Dupa ce am intrat in magazin si i-am cumparat inghetata copilului am constatat ca au cafele faine si ne-am pus la o masa pe terasa sa comandam cate un machiatto. Un chelner intepat a venit si ne-a spus ca fetitzu nu poate ramane la terasa pentru ca a cumparat inghetata din pravalie, nu de la terasa. What?! Cum nu puteam trimite copilul sa faca trotuarul pana bem noi o cafea, si nici nu puteam sa-i aruncam inghetata sa-i luam alta (adica am fi putut dar n-am vrut), am plecat cam sictiriti de situatie. E cam penibil sa te roage chelenerul sa parasesti incinta, asa in vazul lumii.. Noh nu-i bai, insa, am gasit alte locuri. Si inca un amanunt "folositor": in Franta bacsisul pentru chelneri e inclus in nota. Noi am aflat la sfarsitul excursiei, dupa ce am tipuit pe toti cei de care ne-am lovit, excluzand pe aia cu "Je cannot monje this".

Parizienii mi s-au parut destul de "uptight" si un pic aroganti, dar nu poti sa-i acuzi cand viata de zi cu zi le e complicata de turisti si cand sunt asaltati zilnic de straini pana la saturare si la aglomeratie si la preturi si la identitate. E dur totusi.
]

Ma atrage Opera inapoi, cumva. Asa ca stam la cafe la Opera si papam creme brule, bun, bun. Mai stam un pic si pe scarile operei, nici nu stim cum trece vremea...
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216684980/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216684980/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216684980/tpod.html Mon, 15 Sep 2008 01:32:36 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Chambord, Centre, France

Facem cunostinta cu Chamord in lumina zilei, e castelul pe care l-am vazut aseara imbracat cu luminile show-ului. Nu exista nici o "realitate cruda a luminii zilei". Realitatea este cel putin la fel de frumoasa si impresionanta ca si imaginarul creat de proiectia luminilor.

Trecem pe aleea larga si dreapta care se pierde in zare (dupa cum s-a exprimat audio-ghidul, atat de dreapta si atat de lunga incat sa testeze limitele vederii), trecem peste podetul peste canalul de apa care inconjoara castelul (ma gandesc la filmele copilariei in care ridica aia podetul cu lanturi cand vine inamicul, asa era si la Chenonceau), ne luam biletele si audio-ghidul si intram in curtea interioara.

Chambord este incomparabil mai mare dacat Cehnonceau, e foarte clar care e diferenta de statut. Asta a fost castelul regelui. Desi doar casa de vacanta/vanatoare, are vreo 400 de camere, 300 de seminee si 30 de km de gard care inconjoara proprietatea si padurile ei, o curte interioara pavata imensa, cu grajduri in care chiar sunt cai (ai politiei acum, care are cartierul general acolo).

Castelul are un acoperis atat de interesant si intrigant, incat unii spun ca acoperisul de fapt reprezinta un orasel in miniatura, daca te uiti atent.

La parter in mijlocul holului troneaza faimoasa scara "helica", idee a lui Leonardo Da Vinci, se zvoneste, pusa in practica de un rege entuziast. Scara este construita in asa fel incat este posibil ca cei care urca sa nu se intalneasca cu cei care coboara, iar intre elicele scarilor, in mijloc se vede cerul, portiunea nefiind acoperita. Interiorul corpului catelului este perfect simetric, in forma de cruce in jurul scarii care e punctul central, cu 4 incaperi diagonal opuse.

Impresionante sunt dormitoarele regelui si a reginei, picturile, mobilierul, coroanele, semineele, calestile, tapiseriile imense de pe pereti cu broderii de mana apartinand diferitelor scoli, trofeele de vanatoare si mai ales terasa castelului cu turlele ei impresionante si variate de pe care poti scana orizontul pe 360 de grade.

Mai mult, doar pozele daca pot face justitie castelului cel mai mare de pe valea Loirei, eu am sa ma opresc umil, aici cu relatarea.

Inca sub impresia celor vazute si digerand de zor, plecam inspre destinatia urmatoare: Parisul. Fara sa mai oprim, trecem prin Orleans si ne suim pe autostrada la drum intins, convinsi ca vom mai veni sa vizitam castelele cu mai mutl timp la dispozitie alta data. C-asa-i face bine omului, sa fie optimist. :D
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216619700/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216619700/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216619700/tpod.html Mon, 15 Sep 2008 00:53:45 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Chenonceaux, Centre, France

Si spre bucuria mea, dimineata cand ne-am trezit, am constatat ca geamul avea obloane de lemn si flori! Iata-ma-s deci intr-unul din geamurile alea pe care le tot pozam noi. Oare cum mi-o sta? :)))

Micul dejun si la drum.

Dupa cum se vede, omul se obisnuieste tare repede cu binele, uite de cand n-am mai pomenit minunatul nostru mic dejun frantuzesc (si de expresso pe care trebuie sa-l inmultesc - inzecesc - cu lapte ca sa-l pot da pe gat). Ne intoarcem din drum vreo 15 km la Chenonceau sa il vizitam. Ne luam biletele si ma tot distrez eu ca aia imi vand mie bilete pentru castel, jardine si ceva cu cire. Ma prind pana la urma ca cire e ceva cu ceara.

Castelul e amplasat peste apa si este cunoscut ca si castelul doamnelor. Asta pentru ca a fost sub influenta a trei femei celebre: amanta regelui, regina si mult mai tarziu bunica lui George Sand. Am vizitat camerele amenajate special pentru locuitori anteriori ai castelului, mobilier stil, opere de arta (si aranjamente florale cum nu am mai vazut pana atunci): dormitorul Dianei de Poitiers, dormitorul Catherinei de Medici, dormitorul Louisei de Lorraine, etc.

Ne-am flexat imaginatia la maxim, ne-am imaginat cum era sa fi cazat acolo ca oaspete in timpurile in care castelul era locuit, sa trecem pe coridoarele impozante cu vedere in susul si in josul raului si ne-am imaginat cum era sa mergem inspre sala balului pe langa strajerii de pe margini, ne-am minunat de pardoselele de piatra ca tabla de sah in care piatra alba se uzase mult mai mult decat piatra neagra, ceea ce facea ca pardoseala sa nu fie drapta si ne-am imaginat cate ceva despre anonimii care au uzat pietrele de pe holuri cu pasii lor, am vizitat bucatariile si ne-am minunat de uneltele pe care le foloseau.

Ne-am imaginat forfota dintr-o zi normala, ne-am amuzat de sistemul lor de la bucatarie, care era un set de parghii cu care coborau si urcau lucrurile pe geam cand se aprovizionau, am vizitat salile de mese, ale personalului si cele oficiale, am privit gradinile de pe terasele castelului si ne-am imaginat intriga si povestile de dragoste care se teseau acolo, am admirat drumul drept care ducea la castel si ne-am imaginat calareti aducand vesti schimbatoare de istorie.

Ne-am incantat cu operele de arta expuse prin castel.

Am mers in labirintul viu din gradina si am inteles, duh, ca aia n-au cum sa se piarda pe acolo, ca de fapt nu e un singur drum corect, ci ele comunica intre ele si sunt doar asa, de kiki, sa ai poteci de batut.

Si nu o data m-am gandit ca totusi era destul de complicat sa traiesti in tot fastul, maretia si chiar opulenta aceea fara niste conditii minime de confort.

Gradinile castelelor sunt in general impartite in trei categorii: ornamentale, culinare si medicinale. Fiecare castel se lauda si pune accent pe gradinile sale la fel de mult ca pe ambianta si pe operele de arta.

Foarte interesant ni s-a parut ca acest castel inca nu e pe lista Unesco, desi e candidat, cu atat mai mult cu cat e unul din destinatiile cele mai cautate din valea Loirei. Dupa plimbarea prin gradina, am plecat inspre Chambord.

Dupa vreo 20 km, imi revine in minte cuvantul "cire"... Ei, sa fie!!! Ne amintim cu naduf ca am uitat sa mergem la muzeul figurilor de ceara. Oricum nu ne mai intoarcem, pacat insa. Se pare ca noi si daca ne luam bilete sa intram la vizitat nu le folosim, ca uitam...

Ne apropiem de Chambord...
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1221004260/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1221004260/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1221004260/tpod.html Mon, 15 Sep 2008 00:05:52 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Cheverny, Centre, France

Planul la care am cazut de acord cu totii este ca vom incerca sa vedem cat mai multe din castelele care sunt aproape de traseul principal. Nu e posibil sa intram in amanunt in toate, de aceea ne vom multumi sa admiram turnuletele, arhitectura, alura in majoritatea cazurilor si vom alege sa intram in unul sau doua dintre cele mai frumoase si mai mari.

Primul castel la care ne abatem este Montreuil-Bellay, unul dintre cele mai vechi pe care le-am vazut.

Apoi Saumur, dominand orasul de pe inaltimi.

Ne indreptam inspre Usse, unul dintre cele mai spectaculoase pe care le-am vazut! Castelul printesei adormite, inspirand pe Perrault in scrierea povestii. Inteleg ca Usse e inca in proprietate privata si ca cel ce-l detine are 170 de caiini de vanatoare pe care poti sa-i vezi in fiecare zi daca mergi la ora 5 cand sunt hraniti. Urmatorul e Azay-le-Rideau, mai mic si mai putin spectaculos.
Apoi Vilandry, cu acoperisul lui negru piramidal.

Ne apropiem de Tours, unde intram sa luam harti si informatii de la punctul de informatii turistice, sa mancam si sa vedem "care-i treaba". Si continuam cu castelele.

Urmeaza Ambois, cu impunatorul castel de pe malul apei, rezidenta a regelui, locul unde este si mormantul lui Da Vinci.
Este incantator! Intreaga vale a Loirei este patrimoniu Unesco (world heritage site). Imi pare rau ca le mentionez doar cu numele si ca imi e imposibil de redat impresia pe care ti-o lasa aparitia acestor castele in raza vizuala, e imposibil de redat in cuvinte...

Vrem sa iesim din Ambois si sa ajungem la Blois, cand traficul se blocheaza si oprim brusc. Ca intotdeauna cand se intampla asta, ma uit in oglinda sa vad daca si cel din spate va opri, vorba aia, macar sa stiu si eu dinainte daca ma loveste si cat de tare. Ei si se opreste si masina din spate, cumva. Deodata se aude o frana si un POC!, eu tot cu ochii in oglinda vad masina din spate aruncandu-se in noi, si asta dupa ce am vazut-o clar stand locului, si inca un POC!. Uh-oh! Astia suntem noi. Ne dumirim, suntem trei masini in accident, noi primii. Tragem pe dreapta cu totii si incepe show-ul. Masina noastra n-are mai nimic, i s-a rupt inchizatoarea de plastic la portbagaj, nu-i mare lucru, oricum suntem supra-asigurati. Copila e un pic speriata, dar se linisteste repede. Ultima masina n-are nicio zgarietura. Masina din mijloc, insa, un harb ruginit de cand lumea, e cam ranita saraca. E una din-aia mica si ruginita, de la 1900 toamna. Spre surprinderea noastra, barbati musulmani in rochii albe incep sa iasa din ea, vreo 6. Si vreo 3 copii. Unde naiba or fi incaput atatia? De fapt daca ma iau dupa masina si cantitatea de oameni, nu m-ar mira ca asta n-avu nici frane bune si nici stopuri si de-asta ne-am ciocnit. Noi am vrea sa plecam, da' nu putem ca rabla din mijloc are nevoie de noi sa ii oferim fundul ca si motiv de reparatii. Suspectez serios ca i-a pus cineva mana in cap aluia si isi face masina noua cu ocazia asta. Nimeni nu-i nervos, tataia de vreo 75 de ani din ultima masina (aia de hiba) isi cere scuze. Si se apuca de lucru: in veatza vietii mele nu mi-am imaginat cat de complicat e in unele locuri din lumea asta sa rezolvi hartogaria la un accident minor. Formulare, grafice, scheme logice, rubrici, desene, explicatii, descrieri de pagube, ayayaya si mamma-mia. Cred ca le preda la liceu materia asta. Mosulica era simpatic, vorbea si engleza si franceza. Cu ei sunt fiica lor si sotul ei, undeva pe la 50 de ani. Incercam sa ne conversam cu ginerele din plictiseala, insa nici o sansa. Dam din aripi amandoi, degeaba. Tot ce am prins de la el a fost ca "aaaa family eeeee woman has english". Nevasta lui e ocupata, il seocndeaza pe mosulica la completat acte. Incercam sa vorbim cu ea, nik. In final termina hartiile pentru masina din mijloc si le face pe-ale noastre. Asa aflam ca de fapt e casatorita cu un quebecois si traieste in Canada. Ca parintii ei traiesc in Franta si ca mama ei e englezoaica si tatal francez. Si noi care credeam ca ea nu stie engleza... Si iata cum am lamurit si misterul lui family woman has english! Intr-un final, dupa vreo TREI ore terminam noi si hartiile. Pe panta pozitica... toata pierderea de vreme s-a intamplat sus pe deal cu o privire panoramica asupra orasului.

Trecem prin Blois, aruncam doar o privire de pe sosea inspre castel, ne-a cam pierit cheful pe moment... Nu putem insa sa nu observam pe cer, doua baloane colorate (de-alea cu hot air). Este IEGZACT :) ca in "calatorie in jurul pamantului in 80 de zile" a lui Verne.


Ultimele castele la care vrem sa ajungem sunt Cheverny, Chenonceau si Chambord. Ultimele doua sunt perle intre perle si le-am ales pentru vizite amanuntite, maine.

Pornim inspre Cheverny. Bagam nasul si la Chenonceau, asa de orientare si incepem sa ne gandim la aruncat ancora.

In Cheverny, la hanul din mijlocul satului, "les tres merchants", gasim cazare, erau pe punctul de a inchide, iar. Camera e tare cool, cu mobila stil si au un restaurant de toata frumusetea. Aflam de la receptie ca in curand la castelul Chambord va incepe un spectacol cu sunet si lumina, asa ca, in timp util, dupa ce ne instalam si mancam, ne luam haine mai groase si plecam.

Ceea ce a urmat a fost un vis. Nah, ca incep sa folosesc superlativele cam mult, dar n-am de ales. Ne-a ajutat si o luna plina perfecta care a inceput sa se ridice chiar langa castel. Cu biletele in mana si cu camerele pregatite ne-am luat locurile. In negura de afara, pe muzica, a inceput lumina proiectata pe fatada castelului si de acolo pe bratul de apa din fata lui. Animatie si culori perfect plasate ca o manusa pe fatada, in asa fel incat fiecare fereastra, zid, turla sa fie scoase in evidenta si folosite in story-line. Luminile se reflectau simetric in oglinda apei. Am vazut castelul cu o multime de fatete, o poveste cu regi, vanatori si zeitati ispititoare. Si peste toate, muzica si luna plina, in rest intuneric bezna. A durat aproximativ o ora totul.



Cand s-a terminat spectacolul, am recuperat masina si ne-am intors la hotel unde am dormit neintorsi pana a doua zi dimineata.
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216460640/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216460640/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216460640/tpod.html Sun, 14 Sep 2008 16:42:50 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Bordeaux, Aquitaine, France

Luam autostrada la Bordeaux, si, desi mi-ar placea mult sa mai intram in niste statiuni pe coasta Atlanticului, nu mai e timp.

Incep sa tes un plan de modificat data plecarii din Milano cu cateva zile. De ce ne-om fi inchis vacanta asa de scurt? De vreo 2 zile ma tot gandesc ca nu ne va ajunge timpul, dar acum, ca suntem cu o zi in urma si mi-e un pic mai clar ce urmeaza, imi e foarte clar ca suntem presati. Decid sa trimit un email la Tarom diseara sa intreb de conditiile de schimbare a datei.

Intram in centrul Bordeaux si nimerim in mijlocul unei multimi foarte multiculturale, intre tonete, dubiosi multi, un fel de targ pe spart. E asa urata zona asta incat ne ia frica (nu ca arhitectura, ci adunatura asta de lume pestrita si lipsa turistilor "clasici"). E politie la tot pasul. Vrem sa ne intoarcem la masina, ca sigur nu suntem unde ar trebui.

Ne-ar fi placut un tur cu un bus turistic, sau cu ceva trenulet, cum am facut la Marseille, dar nu gasim nimic. Mergem pana Sainte Criox Church, Place de la Bourse, vizitam pe-acolo. Poate vom reveni intr-o alta zi, intr-o alta excursie sa luam si pulsul Bordeaux, de data asta n-am avut noroc prea mult aici. Epuizati dupa efortul de la dune, ne multumim cu putin de data asta. Asa ca postarea asta-i cam plictisitoare.

Ca sa am totusi ceva de scris, ia sa facem asta un entry educativ, adica "postarea cu bude" :))))

Copilul vrea la buda. Se pare ca-i bai mare cu buzile publice in Franta, pentru noi astia care suntem obisnuiti altfel, adica e un drept sa fi lasat la buda si in interesul tutror :p.

In multe locuri prin Franta aspectul asta mi-a amintit de "alte locuri", cu atat mai mult, cu cat adesea lipsea hartia igienica. Noroc ca eu sunt burdusita de servetele de la Tim Hortons, luate pe motiv de pahar fierbinte si varsat peste tot, cine-i patit... Intrebam intr-un loc politicos, ne dau afara scurt. Nici macar faptul ca suntem dispusi sa cumparam cate ceva nu-i impresioneaza. E stricata, cica, acum daca au apucat sa zica nu... Pe drum, un grup de politai. Incerc sa-i interpelez, ca-i caz de urgenta deja... ma ignora... excuse me, I'm sorry, escuzemoa. Se uita toti pe deasupra mea povestind de zor. Ba o politista din grup pare ca face "eye contact" cu mine pentru o secunda, dar ori sunt transparenta, ori doar ca sunt o musca ce bazaie, grupul trece pe langa mine discutand de ale lor. Nu am ajut curajul sa le dau un ghiont, sa-i bat pe umar sau sa-i ating in vreun fel. Lasa... O fatuca isi aduna de pe mese marfa. Washroom? Se uita aia nedumerita. Ok, stai asa, ca doar canadienii ii spun washroom, imi amintesc din excursiile americane. Restroom?, incerc. Nimic. Toiletes (aici cred ca ma lasa accentul)? Nici o reactie. Pipi? Evrika! :))) A inteles si in plus i s-a si facut mila de noi, ne face semn sa mergem cu ea. Nice, nice girl!..
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216449600/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216449600/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216449600/tpod.html Sun, 14 Sep 2008 03:36:48 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Arcachon, Aquitaine, France

Locatia pe harta e de fapt "Dune du Pyla", dar nu o au astia de aici... Si a fost cea mai mare surpriza pe care Franta a avut-o pentru mine! Si tot n-am reusit sa surprind ce as fi vrut in imagini...

Citind despre Cote d'Argent, observ Duna lui Pilate (Dune of Pyla). Bingo! Exact acel extraordinar pe care il cautam. O alta minune a Frantei, foarte bine tinuta in secret si nu pot sa imi imaginez pentru care motiv, altul decat ca e o tara atat de bogata, care are atat de mult de oferit, incat intotdeauna mai ai ceva de descoperit.

O minune naturala, care nici nu stiam ca exista (ma repet sau mi se pare? :)) si care, pe mine personal, si nu sunt foarte impresionabila, m-a impresionat cel putin la fel de mult ca si cascada Niagara. E dificil de surprins in poze acel factor de "wow", dar acolo, la fata locului esti lasat fara respiratie ori de cate ori indraznesti sa ridici privirea. Duna e cea mai mare din Europa, se intinde pe o lungime de 3 km, o latime de 500 de m si o inaltime de aproximativ 100 de m deasupra nivelului marii. Formarea a inceput acum 4000 de ani prin spulberarea nisipului la intersectia curentilor de deasupra atlanticului. N-o fi ea comparabile cu dune din Sahara sau din Peru, dar locatia neasteptata, imprejurimile ii confera puteri extraordinare asupra noastra.

Nisipul este auriu si ofera o priveliste in care te simti mic si neinsemnat in fata naturii. Muntele de nisip se termina in padurile de conifer, unde copacii au baza in nisip. In miniatura, ai zice ca un baietel si-a rasturnat masinuta cea mare incarcata cu nisip in iarba, iar tu esti o furnica de langa gramada de nisip, langa o balta. Si furnica, sa ajunga la balta, trebuie sa urce toata gramada aia de nisip si apoi s-o coboare inspre apa. Nu exista detour, ocolis.

La baza dunei dinspre continent se poate manca, face shopping, este camping. Duna e accesibila "la picior", dupa cum isi permite, insa, fiecare. Este un efort fizic extraordinar sa urci (pe scari la urcat, eu m-am oprit de 4 ori ca nu ma mai ascultau picioarele si mi-am pierdut respiratia, si m-am asezat si m-am odihnit) si apoi sa cobori in partea cealalta langa ocean prin nisipul in care ti se afunda picioarele la fiecare pas. Daca mai bate si o briza, ai toate sansele sa fii biciuit de firele fine de nisip, pe care, partea buna, dupa ceva timp nu le mai simti. Si tot pe partea pozitiva, nisipul nu arde la picioare.

Dar esti rasplatit cu experiente afara din sfera obisnuitului si cu imagini de paradis, asa ca merita tot efortul, daca iti permite conditia fizica. Eu, recunosc, mi-am testat limitele si sunt usurata ca am reusit sa supravietuiesc! :D Si daca urcatul si coboratul inspre ocean e greu (e mult mai mult de coborat), cand te intorci ai mari dubii daca mai ajungi vreodata inapoi in parc. Doar ca la dus esti pe culmile ignorantei si ale extazului, plini de adrenalina, am mai fi mers inca pe atat. Asa ca la coborat am fost ca trubadurii, si era un extaz general, erau indivizi care se tavaleau, se aruncau, faceau tumbe, urlau cat ii tinea gura tasnind pe langa tine, aveai senzatia ca iti lipsesc schiurile. Un nisip fin, perfect! Priveam oamenii care se intorceau de la ocean si se opreau la fiecare pas. Ne gandeam... hai nenica, nu fi lenes, vezi daca nu faci miscare? Si noi infundam pasi mari in nisipul moale, scanand orizonturile cu superioritate.

In fata oceanul, albastru si brazdat de ambarcatiuni care lasau dare albe in urma lor (deja-vu?) iese parca din orizontul dunei. Sute de ambarcatiuni in miscare pe apa! La dreapta orasele si statiuni, fiecare cu plajele lor. Mai in spate dealuri de conifere in care se varsa duna, iar la stanga doar duna, cat vezi cu ochii. O infinitate de nisip... Oameni super-excitati de experienta la coborat, oameni in pragul infarctului la intors. Doar ca nimeni nu face legatura inca. Pe masura ce ne apropiam de marginea dinspre ocean a dunei ni se dezvaluia baza ei de la atlantic. O plaja unsa din muntele asta de nisip fin!

Am ajuns la plaja, ne-am racorit, apoi am stat la soare, ne-am mai jucat in apa, ne-am spalat creierii, bine, bine si ne-am bucurat de fiecare moment. Mare ne-a fost mirarea, acolo pe plaja erau oameni de toate felurile, varstele, si dimensiunile, aspect care mi s-a parut surprinzator avand in vedere ca nu exista ruta alternativa pentru acces la plaja respectiva.

Apa era de-a dreptul fenomenala si la temperatura perfecta. Unde eu sunt o friguroasa, aici apa era atat de imbietoare incat nu-i puteai rezista. Poate si de la coboratul prin nisipul cald si oboseala si incalzitul cauzat de efort, dar simteai nevoia sa te arunci in apa odata ajuns la ea. Intr-un final ne-am uitat la mormanul de nisip din spatele nostru si am constatat ca-i timpul sa-l luam la atac si sa ne intoarcem. Si am purces la urcat. Naiba stie cum, dar nisipul ala nu ajuta deloc la ascensiune. Faceai un pas in fata, puneai piciorul, care se afunda pana la glezna aducandu-ti-l aproape la locul de plecare. Ca sa fiu mai precisa, bateai pasul pe loc, in timp ce urcai. Ok, nu chiar pe loc, era un pic de progres, vreo 10 cm pe pas facut, si aia te incuraja sa continui. Am urcat, am sezut sa ne tragem sufletele de cate ori oare, am golit sticla de apa, am injurat in gand aparatele de fotografiat si camera video care atarnau de noi, am tot incercat noi sa o luam mai pe ocolite, degeaba, am incercat tot felul de strategii sa nu mai alunece nisipul sub picioare si noi sa progresam cu fiecare pas cate un pas :p si ne-am amintit cu remuscare de cei care urcau cand noi coboram. Mai ales cand vedeam incantarea de pe fetele celor care coborau si nedumerirea lor la vederea oboselii noastre. Las' ca va vine si voua randul!!! Dupa o vesnicie de urcat am ajuns si noi in varf si am ineput coborarea in partea mai scurta a dunei. Sportivul familiei ajunge jos primul, eu ma tin de sticla goala de apa si aspir la locul lui, fetitzu e si ea prin zona dand din picioare, dar nu se plange prea tare. Berbantul striga la mine: hey, umple sticla cu nisip! Eu il ignor "out loud" si ma enervez in mintea mea... adica ce, asta crede ca eu sunt proasta, abia ma tarasc si mai car si o sticla de nisip cu mine. Ma gandesc, cine stie ce idee inginereasca i-o fi venit, sa ma balanseze or ce, sa-mi fac avant cu greutatea sticlei?
Pe la jumatates coborarii las jena la o parte si dezvolt un stil de coborare din sarituri ceva cum nu s-a mai vazut! Fac niste salturi de ma speriu si eu, daca se-ntampla sa ma lase arcurile si sa cad la aterizare cred ca praf ma fac la ce velocitate am. Lumea se hoalba, mie nu-mi pasa, ioi ce fain e! Si ce progrese inregistrez! In plus mai distrez si copila. Ajung jos si eu, arunc sticla de apa glaoa la gunoi in momentul in care el imi zice... pai de ce n-ai pus nisip in sticla? Eu cu coltz de hartza... si la ce, ma rog, m-ajuta sa pun nisip? El... pai nu te-ajuta cu nimic decat sa il ai la colectia de nisipuri, ca nu ti-ai adus punga. Duh! Ugh! Argh! Am si uitat!!! Ce idee geniala, sa pun nisipul in sticla! Cu ranjetul pe buze, imi bag mana pana la cot in tomberonul cu gunoi, sub privirile stupefiate ale unul biet turist si scot sticla zambindu-i languros. Bag nisipul in sticla sub privirile turistului, asa ca-l bag in ceata de tot. Cine stie, poate o fi si-un blog in care unul povesteste de o ciudata care....

Yupiii! Gata, am trecut cu succes proba, suntem inapoi cu totii, pe pamant solid! Mai zabovim un pic in partea astalalta, o inghetata, un suc. Ne amintim... ce suntem calatori... si o luam din loc.

WHOA!!!!
]]> http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216424220/tpod.html http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216424220/tpod.html#comments Travel Blogs http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216424220/tpod.html Sun, 14 Sep 2008 02:32:17 -0400 Tour de France

Jump to the full
entry & travel map

Toulouse, Midi-Pyrénées, France

Innoptam la Toulouse, fara insa sa vizitam orasul mai mult decat sa il traversam si sa ne umble capetele precum girofarul a doua zi dimineata. Nici nu ma mir cand fetitz imi zice ca ii e rau. De fapt ma minunez ca inca n-am avut probleme in calatoria asta, ca ea e cu "motion sickness". Dar se pare ca mai creste si ea, ca acu' 2 ani in Italia a fost mult mai rau. Ori o fi uitat de atatea evenimente si informatii cate a trebuit sa proceseze!

Oprim pe una din stradute, intre un parculetz si un canal cu vaporase, ii dam gravolul si asteptam sa-si faca efectul. Intre timp zacem pe banci si nu facem nimic. E atat de binevenita pauza asta. Copilul isi revine, intr-un final, dupa vreo ora, suntem gata sa reluam calatoria. Avem de facut o alegere...grea: sa vizitam muzeul lui Toulouse-Lautrec in Albi si sa fim in intarziere, sau sa ne permitem un pic de timp in plus si sa nu fim nevoiti sa mergem pe autostrada, sa continuam rutele scenice. Alegem varianta a doua, cu multa parere de rau. Daca o luam insprea Albi, apareau alte tentatii observate si mentionate de restul membrilor "echipajului".

Profit de timpul "castigat" sa produc o noua destinatie interesanta, in zona Bordeaux. Nu dupa mult, langa Bordeaux, la vreo 50 km vest la Oceanul Atlantic, observ o salba de statiuni la malul, este o regiune estivala si se numeste Cote d'Argent.
]]>